Niciodată nu-i iubești pe cei apropiați ca atunci când riști să-i pierzi” (Anton Cehov).
Îmi amintesc că într-o vreme de-a lungul arterelor rutiere cu circulație „furtunoasă” începuseră să apară panouri mari, cam de șase pe trei metri, dar nu pentru reclamă, ci cu rol de avertisment. Pe ele era lipită fotografia unei femei cu doi copii mici și textul: „Ești așteptat acasă!”. Această acțiune urmărea să-i facă pe șoferi să se gândească la faptul că trebuie să fie extrem de prudenți când circulă, fiindcă în caz de accident vor provoca o mare durere celor apropiați, ba poate se vor despărți de ei pentru totdeauna. Un asemenea panou e ca o „frână psihologică”, ce îi oprește pe automobiliști de la gesturi nesăbuite și încălcarea regulilor de circulație.
Și în viața de familie trebuie să avem asemenea semne, un sistem de frâne și contragreutăți care să poată păzi căsnicia noastră de gesturi necugetate. Pacea din familie e pentru familist cea mai mare valoare de pe pământ, însă ea este foarte fragilă, este foarte ușor de distrus. De aceea, în momentele dificile ale vieții, când corabia vieții începe să se răstoarne, este important să ne amintim care sunt cele mai importante lucruri: pacea, dragostea și relațiile cu cei apropiați.
(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 95)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|