Eu, cand eram mica, cel mai mult m-am apropiat de Dumnezeu prin invataturile mamei mele, care ma ducea in fiecare duminica intr-o bisericuta mica si primitoare din cartier.Pana acum ceva timp, stiu ca mereu ma trecea un fior cand mai treceam pe acolo si vedeam acele icoane si simteam mireasma din Biserica si ma napadeau atatea amintiri.Acum nu mai e chiar asa, dar oricum, pastreaza fragmente din adevarul copilariei mele, din sentimente, trairi, obiceiuri, rugaciuni...Apoi, mai stiu din generala o profa de religie care pana in clasele 1-4 ma impresiona asa destul de mult prin blandetea ei.Si apoi ne vorbea asa frumos despre Dumnezeu si am mai aflat unele chestii. In liceu...ce sa zic, majoritatea nu prea sunt preocupati de Dumnezeu...unii iau la misto religia, altii sunt neinteresati, altii sunt atei, altii au alta religie decat cea predata, altii sunt in cautari spirituale(putit aia, va zic eu).Banuiescca este cam frustrant pentru profesor...dar in mare, sutn de parere ca artrebui sa fie predata in continuare. Ca nu se stie niciodata ce poate trezi in sufletul unui elev o vorba patrunzatoare spusa de un profesor de religie.Depinde de profesor...
|