[cristiboss56]

În omilia rostită astăzi, Patriarhul României a insistat asupra rolului smereniei şi a rugăciunii smerite în dobândirea mântuirii. El a transmis că această virtute îl face pe om sincer şi recunoscător pentru că în stare de smerenie omul vede nu doar binele pe care l-a săvârşit până la un moment dat, ci vede şi pe Cel ce îl ajută să facă binele, adică pe Dum*nezeu.

Omul smerit, prin rugăciune sinceră şi stăruitoare, spune Patriarhul nostru, se luminează se leapădă de iubirea egoistă de sine, iar sufletul său se umple de iubirea sau harul lui Dumnezeu Cel milostiv şi smerit. Numai smerenia deschide uşile milostivirii dumnezeieşti pentru iertarea păcatelor. Fără smerenie nimeni nu poate dobândi mântuirea, nici chiar cel ce pretinde că este drept a spus Preafericirea Sa în cuvântul rostit duminică, 5 februarie 2017.

Adresându-se celor prezenţi în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul, din cadrul Reşedinţei Patriarhale, Preafericirea Sa a evidenţiat că rugăciunea smerită este mântuitoare şi sfinţitoare, deoarece ea ne umple de prezenţa lui Dumnezeu şi vindecă sufletul de rănile patimilor egoiste, mai ales de mândrie. Patriarhul Daniel a numit acest tip de rugăciune drept temelia vieţii şi a iubirii duhovniceşti adevărate.

Numai rugăciunea smerită este temelia vieţii şi creşterii spirituale a omului sau cale de înaintare spre Hristos Cel răstignit şi înviat. Rugăciunea smerită vin*decă sufletul de rănile patimilor egoiste şi mai ales de mândrie. Prin rugăciunea smerită, creştinul cultivă trezvia sau veghea duhovni*cească, pentru a nu cădea în mulţumirea de sine, care devine repede lenevire duhovnicească şi slăbire în iubirea fată de Dumnezeu şi de semeni, a spus Patriarhul României.

În continuarea cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a indicat faptul că Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mân*dru. Însă, făcând referire la cântările bisericeşti din această perioadă, Părintele Patriarh a explicat că preferinţa lui Dumnezeu pentru smerenia vameşului nu înseamnă aprobarea păcatelor vameşului şi nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului:

Cântările Triodului ne îndeamnă să imităm virtuţile sau faptele bune ale farise*ului şi, în acelaşi timp, să cultivăm smerenia vameşului. Aşadar, Biserica ne îndeamnă, în acelaşi timp, la fapte bune şi la multă sme*renie. Acest îndemn este clar exprimat în slujba Utreniei din Duminica Vameşului şi Fariseului, deoarece cântarea a 5-a spune: „Să ne sârguim a urma virtuţilor fariseului şi a râvni smerenia vameşului; urând necuviinţa greşelilor de la amândoi, adică trufia şi pierzarea”.

Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit şi despre faptul că Duminica Vameşului şi Fariseului deschide „timpul Triodului”, un interval de rugăciune mai intensă. Triodul este o perioadă de 10 săptămâni a anului bisericesc care cuprinde trei săptămâni cu patru duminici pregătitoare (Duminica Vameşului şi Fariseului, a Fiului Risipitor, a Înfricoşătoarei Judecăţi şi a Izgonirii lui Adam din Rai), Postul Sfintelor Paşti şi Săptămâna Sfintelor Pătimiri, a explicat Patriarhul Daniel.

Perioada Triodului este un timp de rugăciune mai intensă, de ascultare mai atentă a Sfintei Scripturi, o perioadă de pocăinţă şi de spovedanie, de împărtăşire euharistică mai deasă şi de milostenie mai multă arătată celor în nevoi. Înaintea începutului Postului Mare, Biserica a rânduit patru duminici pregătitoare ca să învăţăm că pentru înnoirea vieţii noastre sufleteşti, pentru învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat şi pentru întâlnirea cu Hristos Cel răstignit şi înviat sunt esenţiale patru lucrări mari: rugăciunea smerită, pocăinţa sinceră, milostenia generoasă şi postirea sau înfrânarea.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca această primă Duminică a perioadei Triodului să fie un început temeinic pentru rugăciunea sme*rită, a concluzionat Patriarhul Daniel şi a îndemnat ca această rugăciune să fie înălţată pentru toată lumea, deoarece Dumnezeu voieşte, „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină”, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel.