Citat:
În prealabil postat de VHAlexandru
de vreo cativa ani facea ritualuri de spiritism , vrajitorie , mai mult"in gluma",...
|
Exista cineva care niciodata nu refuza vreo invitatie si care nu are "spirit de gluma", fiind o existenta foarte serioasa.
Odata, un cunoscut, un om admirabil si cu o vasta cultura, mi-a povestit ceva ce n-am sa uit si de la care am invatat ca astfel de glume sunt de rau augur. Odata, pe cand era la un revelion si oamenii, dupa festivitatea de intampinare a Noului An cu sampanie, obositi de dans, de bauturi si potoale se cam plictiseau prin bucatarie, in fata unui cuplu pe care nu il cunostea (prieteni de-ai prietenilor....) a sustinut ca stie sa ghiceasca in cafea. Zis si facut. Amicul tocmai sorbea dintr-o cafea. A asezat cana invers si, odata zatul uscat, i-a cerut sa-i ghiceasca. Problema e ca tipul care imi povestea habar nu avea sa ghiceasca. Sunt carti despre ghicitul in cafea. Sunt traditii si practici. Dar el era complet nul, nu ghicise in toata viata lui, spusese ca stie sa ghiceasca asa, din plictis. Ei bine, ia cana si incepe sa debiteze la intamplare. Cu sotia "beneficiarului" de fata si cu ceasca in mana, facandu-se ca studiaza cu atentie zig-zagurile zgurii, zice "Dumneata spui ca ai un copil ? Un baiat ? Ei bine, ai doi. Dumneata mai ai o fata!" Beneficiarul s-a ingalbenit. Era secretul teribil al vietii lui. Balbaind ceva despre o stare de rau, a intrerupt ghicitul. Din fericire pentru el, nevasta-sa nu a crezut o iota. Dar, dupa un timp, reintalnindu-se cu "ghicitorul" de ocazie, i-a spus ca a trecut printr-un moment teribil si s-a interesat cum de putuse afla (sau chiar...ghicise ?) asa ceva.
Lucrurile nu s-au oprit aici, desi ar fi fost foarte bine sa o fi facut. Dupa un an, alt revelion. Alt cerc de prieteni. Alta plictiseala. Amicul meu a povestit, cu haz, toata tarasenia de la revelionul trecut. Ei bine, s-a gasit cineva sa ceara sa i se ghiceasca. "Nu, asta nu mai fac! Oare nu ati inteles ca eu, de fapt, habar nu am sa ghicesc in cafea ? Nu era nici cea mai mica legatura intre urmele acelea de zat si ce debitam eu!". Nu si nu, oamenii (fiindca se adunasera martori in jurul mesei) vor sa duca provocarea la capat. Intr-o atmosfera de buna dispozitie, cer sa i se ghiceasca tipului. Biiiine. Se face cafeaua. Ceasca intoarsa. Studiul zatului. Amicul meu arboreaza expresia ingrijorata a figurii, proorocind: "Nu stiu daca e bine sa spun ce vad!" Inutil de precizat ca nu vedea nimic in zig-zagurile fara noima. "Nu stiu daca e bine sa spun, dar dumneata ai sa ai un accident. Vad bine aici un accident de masina. Hmmm! Are sa fie curand. Chiar...astazi!". Noul beneficiar a inceput sa rada. Dar parca nu era rasul lui. De la petrecere a avut grija sa ia tramvaiul in zorii zilei. Dar, spre seara, lucrurile au luat o intorsatura dramatica. Omul a venit sa isi recupereza masina fiindca trebuia sa o duca pe mama lui undeva. Dar nu au ajuns acolo. Un teribil accident i-a dus pe amandoi la spital. Cu mama lui nu stiu ce s-a intamplat, dar tipul a zacut cateva saptamani la spital, scapand cu viata. Doar cu sechele.
Inutil de precizat ca amicul meu nu mai vrea sa ghiceasca, nici daca cineva l-ar plati cu aur. De fapt, el nu e ghicior. Habar n-are. Doar a glumit...