[cristiboss56]

În Duminica Întoarcerii Fiului risipitor Părintele Patriarh a transmis, din Paraclisul Reşedinţei Patriarhale, învăţături cu privire la pocăinţă şi marea iubire a Tatălui Ceresc pentru noi, oamenii.

Pericopa citită a fost rânduită astăzi ca să înţelegem cât de folositoare este pocăinţa pentru urcuşul nostru sufletesc spre Înviere ca ridicare din păcat şi ca bucurie a întâlnirii noastre cu Hristos Domnul, spune Părintele Patriarh. Treptele acestea ale ridicării duhovniceşti din păcat, pe care le-a urmat tânărul risipitor, sunt trepte esenţiale ale pocăinţei.

Întâistătătorul Bisericii noastre insistă în continuare pe ideea că din acest text sacru învăţăm cum să ne pocăim şi mai ales învăţăm cât de mari sunt darul şi bucuria iertării. Continuând în acelaşi registru, Patriarhul accentuează că este minunată regăsirea celui pierdut sau învierea celui mort sufleteşte şi frumoasă starea sufletului omului după primirea iertării păcatelor.

Dumnezeu respectă libertatea omului, chiar dacă acesta o poate utiliza într-un mod dăunător. Fiul cel tânăr a dorit să facă experienţa libertăţii ca înstrăinare a lui de tatăl său şi de casa părintească, îşi continuă cuvântul Părintele Patriarh.

Cu surprindere, Tatăl acceptă cererea fiului său de a primi partea sa de avere şi de a părăsi casa părintească. Aceasta este dovada clară că Dumnezeu respectă libertatea omului de a urma propriul drum în viaţă. Omul are aşadar libertatea de a folosi toată energia vieţii sale, darurile sale naturale sau darurile dobândite de la alţii după cum doreşte.

Reflectând mai departe, Părintele duhovnicesc al tuturor românilor ortodocşi evidenţiază că Dumnezeu respectă această libertate, chiar dacă ştie că omul o poate folosi într-un mod contrar voinţei divine. Totuşi, deodată cu respectul arătat de Dumnezeu libertăţii omului, Evanghelia de astăzi ne arată şi drama libertăţii omului ca înstrăinare de Dumnezeu.

Cei doi fii care apar în pilda din Evanghelie sunt diferiţi. Fiul cel mare reprezintă pe unii credincioşi iubitori de Dumnezeu şi de Biserică, harnici şi cinstiţi, având viaţă curată şi evlavie multă. Adesea, ei sunt nemilostivi şi neiertători faţă de păcătoşii din comunitate, pe care mai mult îi judecă moral decât îi ajută să se îndrepte spiritual.

Întrucât Tatăl milostiv iartă pe fiul său cel risipitor şi păcătos care se pocăieşte, cere şi fiului său cel ascultător şi harnic să fie milostiv şi iertător. Sfânta Evanghelie de astăzi este în acelaşi timp evanghelia iertării păcătosului pocăit şi a îmblânzirii evlaviosului neiertător, adaugă Patriarhul Daniel, potrivit Radio Trinitas.

Observăm că parabola ne arată iubirea lui Dumnezeu față de păcătosul care se pocăiește. Tatăl fiului risipitor nu adresează niciun reproş fiului reîntors acasă şi nici nu îi cere un inventar al averilor risipite. Sufletul omului salvat pentru eternitate este mai scump decât orice avere materială, evidenţiază părinteşte Primatul Bisericii noastre.

Iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se ridică deasupra oricărui calcul de ordin material, copleşeşte dreptatea potrivit căreia fiul risipitor de averi trebuia să fie pedepsit, concluzionează Patriarhul României.