ce spun profetiile SFINTILOR DESPRE CADEREA IN EREZIE.
Căci va veni o vreme când nu vor mai suferi învățătura sănătoasă, ci - dornici să-și desfăteze auzul - își vor grămădi învățători după poftele lor și își vor întoarce auzul de la adevăr și se vor abate către basme” ( II Tim. 4, 3-4). „Și toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși.” (II Tim. 3, 12-13)
<<<<„Ispita neamului celui de pe urmă a și sosit mai grozav acum” - scrie Sfântul Ioan Iacob
Hozevitul (+1960) - „cu apropierea venirii lui Antihrist, încât amenință să-i piardă pe cei aleși. Și
nu-i atât de primejdioasă ispita care vine de la vrăjmașii lui Dumnezeu, de la atei, de la cei cu grija
numai la cele pământești sau de la destrăbălați care nu pot ușor să vatăme pe Creștini. Pericolul
vine de la frații cei mincinoși, care sunt dușmani ascunși, cu atât mai primejdioși cu cât cred
că sunt frați curați. Predică și ei Ortodoxia, dar oarecum schimbată și prefăcută după placul
lumii acesteia și a stăpânitorului acestei lumi. Predica lor e ca o hrană care a început să se
strice și, în loc să hrănească, otrăvește pe cei care o mănâncă. Ei aduc tulburare în rândurile
Creștinilor. Aceștia sunt ispita cea mare a neamului celui de pe urmă. Despre ei a profețit Domnul
că vor fi în veacul de apoi: Mulți vor veni întru numele Meu și pe mulți vor înșela (Mt. 24,5).
Vorbesc și frații mincinoși de sfânta și preadulcea Ortodoxie, de dragoste, de curăție, pentru fapta
bună, de smerenie și de virtute, și ajută obștile creștinești. Cât e de greu pentru ortodocșii cei
curați și simpli să înțeleagă pe cine au înaintea lor! Cât este de ușor să fie atrași de ideile lor cele
filosofice și să îi creadă. Dacă răscolește cineva adânc în sufletele acestor oameni, va găsi nu
dragostea cea fierbinte pentru Dumnezeu, ci închinarea la un idol care se numește OM”
Sfântul Ioan Maximovici (1896-1966) vorbind despre veacul nostru spune: „El [Antihristul] va crea condiții de viață Bisericii, îi va îngădui să slujească, va promite că va construi biserici splendide, cu condiția recunoașterii lui ca ființă supremă și ca lumea să i se închine. Va avea o ură personală față de Hristos. Va trăi din această ură și se va bucura de lepădarea oamenilor de Hristos și de Biserică. Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vor trăda credința, iar ca justificare vor arăta spre starea strălucită a Bisericii. Căutarea compromisului va fi atitudinea caracteristică a oamenilor. Fermitatea mărturisirii va dispărea.>>26
În cartea Ortodoxia și religia viitorului, Cuviosul Serafim Rose spune: <
În cartea Ortodoxia și religia viitorului, Cuviosul Serafim Rose spune:
<<”Întreaga rațiune a Bisericii este aceea de a-L purta pe Hristos în inimă. Poate că aceștia
sunt ultimii câțiva ani în care mai putem continua să răspândim liber cuvântul”.
27
Scopul meu nu este să vă înspăimânt, ci să vă atrag atenția la ce se petrece în jurul nostru. Cu
adevărat că este chiar mai târziu decât credeam cu toții: Apocalipsa se întâmpla chiar acum.
Într-un asemenea veac - scrie Arhiepiscopul Averchie - pentru a fi un adevărat Creștin ortodox,
gata de a-și păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu decât în
primele secole ale creștinismului.” Deși de cele mai multe ori fățișă (în țările aflate sub ocârmuire
comunistă), prigonirea Creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată. „Sub haina
înșelătoare a unei împărății care arată minunat și îi duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o
prigoană ascunsă împotriva creștinismului... Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai
înfricoșătoare decât prigoana fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzării
sufletele - ceea ce înseamnă moarte duhovnicească”.
Arhiepiscopul Averchie citează adeseori cuvintele Sfântului Teofan Zăvorâtul, despre vremurile
din urmă: „Deși numele de Creștin va fi auzit pretutindenea și peste tot vor fi biserici și slujbe,
toate acestea nu vor fi decât părelnice, căci într-acestea se va sălășlui o adevărată apostazie.”
Arhiepiscopul Averchie se temea că duhul Bisericii ortodoxe va fi înlocuit de o concepție papistă a Bisericii, și că, în viziunea credincioșilor conducătorii ortodocși vor fi ca niște “minipapi” și vor pune în umbră pe Hristos drept Cap al Bisericii. Când Biserica va ajunge să fie identificată înainte de toate cu o administrație, atunci Antihrist va avea o ușă deschisă către inimile oamenilor și cu puțin efort îi va transforma în slujitorii săi devotați. Cu înțelegerea lor greșită a Bisericii, vor face lucruri – “pentru binele Bisericii” – opuse poruncilor și voinței lui Hristos. Arhiepiscopul Averchie dimpreună cu Episcopul nostru Nectarie, ne-au avertizat să ne pregătim pentru vremurile catacombelor, când harul lui Dumnezeu s-ar putea să fie luat de la <> și să rămână numai grupuri de credincioși.
Povățuire și înaintevestire ale Sfântului Anatolie al Optinei:
<<Fiul meu, să știi că în zilele de pe urmă vor veni vremuri grele, după cum spune Apostolul vei
vedea că din pricina împuținării credinței, rătăcirile și dezbinările vor apărea în biserici și,
cum mai dinainte au spus Sfinții Părinți, pe scaunele ierarhilor și în mănăstiri nu va mai fi
atunci niciun bărbat încercat în viața duhovnicească...
Nu va începe prin lepădarea dogmelor despre Sfânta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos
sau Născătoarea de Dumnezeu, ci pe nesimțite va începe a strâmba învățăturile Sfinților
Părinți primite de la Duhul Sfânt– însăși învățătura Bisericii...
Ereticii vor pune mâna pe Biserică, își vor numi peste tot slugile, iar viața religioasă va fi
lepădată. Însă Domnul nu lasă pe robii Săi fără apărare și întru neștiință. El a spus: „După
roadele lor îi veți cunoaște...”(Mt. 7, 16-20)
După lucrare, adevărata lor slujire este prigonirea adevăraților păstori, întemnițarea lor,
căci fără această slujire, turma duhovnicească ar putea să nu fie prinsă. Drept aceea, fiul meu,
când vei vedea în biserică batjocorindu-se lucrarea dumnezeiască, învățăturile Părinților și
orânduirea lăsată de Dumnezeu, să știi că ereticii au și apărut, chiar dacă pentru o vreme s-ar
putea să-și tăinuiască relele voiri sau vor strâmba pe nesimțite credința dumnezeiască pentru
a izbuti mai bine, înșelându-i pe cei neiscusiți. slavă în vecii vecilor. Amin.>>31
Sfântul Ioan Maximovici: “Va fi o apostazie generală și, pe deasupra, mulți episcopi vortrăda credința”.
Sfântul Ignatie Brianceaninov 32
<<Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. Păstorii
Bisericii au rămas cu o înțelegere a creștinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă
înțelegere după buchie, distrugând viața duhovnicească în societatea creștină, distrugând
creștinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredințate și pe ce
mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredințată păstorirea și mântuirea lor! Apar
„lupii îmbrăcați în blană de oaie”, recunoscuți după faptele și roadele lor. Toate acestea, însă,
se petrec cu îngăduința Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Încotro s-o
apucăm, dacă cei cărora le sunt încredințate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre
mântuire, ci spre pierzanie veșnică?
E necesară o prudență deosebită, cum nu o dată ne prevenea Sfântul Ierarh Ignatie, ca “să
nu confundăm lupul cu păstorul” și să nu ne încredem cu ușurință în acela care poate să-ți
ducă sufletul la pierzanie, călăuzindu-l pe un drum fals.
Sfântul Tihon Zadonski. Ei vor lupta împotriva robilor lui Dumnezeu, recurgând la forța autorităților de stat, prin represalii și denunțuri, prin diverse uneltiri, amăgiri și prigoană feroce...” În vremurile din urmă adevăratul monah (desigur, acest lucru e valabil pentru orice creștin adevărat!) abia dacă va găsi vreun adăpost îndepărtat și ascuns pentru a sluji acolo cu oarecare libertate lui Dumnezeu, și pentru a nu se lăsa antrenat de către Apostazie și apostați în slujire satanei. Cine, văzând ce se petrece acum în lume, inclusiv slujirea satanei în mod fățiș, poate spune că aceste vremuri n-au venit încă? Fără îndoială că ele au și venit, dacă
SF,Lavrentie de CernigovNoi, ortodocșii, nu urmărim decât salvarea sufletului și câștigarea Împărăției Cerurilor și acest lucru ni-l poate oferi Biserica Ortodoxă. Una este doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească, celelalte ce se numesc ”biserici” nu sunt biserici, ci sămânță stearpă a diavolului în lanul de grâu al lui Hristos. Terminând această discuție a adăugat: “cei ce au urechi să audă și cei care au ochi să vadă”, dar apoi a adăugat cu tristețe: “dar vor fi mulți surzi și mulți orbi“.33 Sfântul
|