Unul dintre mărturisitorii credinței ortodoxe în perioada comunistă a fost și preotul Nicolae Nițescu din Boteni, județul Argeș. În continuare vă prezentăm mai multe informații despre suferințele îndurate de acesta în perioada regimului comunist.
Articolul este semnat de Adrian Nicolae Petcu și a fost publicat în Ziarul Lumina din 22 februarie 2017:
S-a născut la 15 octombrie 1893, în localitatea Boteni, satul Valea Popii, județul Argeș (în vremea aceea, județul Muscel). A absolvit școala primară din satul natal (1895), gimnaziul din Câmpulung (1897), apoi Seminarul Teologic din Curtea de Argeș (1897-1904). Timp de un an a fost învățător la Mihăești, iar în 1906 a primit darul preoției pe seama Parohiei Lucieni, județul Argeș. Patru ani mai târziu, părintele Nițescu se transferă ca paroh în satul natal, unde slujește până în timpul regimului comunist. La 23 decembrie 1952 este reținut și trimis în ancheta Securității din Pitești. Este acuzat că s-ar fi opus procesului de colectivizare declanșat în localitatea Boteni.
Conform interogatoriilor consemnate în ancheta Securității, în primăvara anului 1952 aflăm că părintele Nițescu i-ar fi „instigat pe țăranii din comună să nu se înscrie în Gospodăria Agricolă Colectivă, spunându-le că acolo vor pierde totul”. De asemenea, tot părintele Nițescu ar fi întreținut „o stare de spirit alarmistă în rândul consătenilor, spunându-le că în curând va începe un nou război, vor veni americanii” și, prin urmare, să nu predea cotele, căci vor scăpa de comuniști. E greu de decelat între cele consemnate despre preotul Nițescu și cele declarate de martori sau fabulate de anchetatorii Securității.
De remarcat este că preotul Nițescu nu s-a numărat printre cei care au acceptat înființarea Gospodăriei Agricole Colective în localitatea Boteni, mai ales că și el deținea o importantă suprafață de teren și utilaje agricole. De altfel, într-un memoriu înaintat Ministerului Agriculturii, prin mijlocirea Patriarhului Justinian Marina, părintele Nițescu arăta cum se oferise să intre în GAC, fiind însă refuzat, pe motiv că pe anul 1951 reușise să plătească cotele agricole, însă pentru anul 1952, cotele la carne și le onorase, dar pentru celelalte îi fuseseră sechestrate bunuri importante din casă. Cu toate acestea, părintele Nițescu a refuzat categoric acuzațiile aduse la Securitate, din acest motiv el fiind caracterizat de către anchetatori ca un „element încăpățânat, mincinos, care s-a purtat obraznic în timpul anchetei”. Însă declarațiile contradictorii ale martorilor acuzării au constituit elementele care l-au convins pe procurorul militar că nu poate stabili vinovăția, prin urmare, la 15 aprilie 1953, părintele Nițescu fiind „eliberat provizoriu”, din Penitenciarul Pitești. În fapt, intenția Securității era ca părintele Nițescu, care se confrunta cu o sănătate precară, să nu moară în timpul anchetei.
Audierile au continuat, martorii propuși de părintele Nițescu nefiind luați în seamă. Din acest motiv, în iunie 1954, părintele a recurs la un instrument legal și eficace, anume legalizarea la notariat a declarațiilor pe care Procuratura Militară nu le admitea în urm*ă*rirea penală. Procesul penal s-a ținut un an mai târziu. Prin Sen*-t*ința nr. 2253 din 25 octombrie 1954 a Tribunalului Militar Bucu*rești, în deplasare la Pitești, părintele Nițescu a fost condam*nat la 6 luni de închisoare corecțională, pentru infracțiunea de „agitație publică”. Prin această hotărâre penală, practic se legaliza abuzul Securității, prin care părintele fusese reținut fără forme legale. Dar părintele Nițescu a refuzat să rămână cu acest stigmat penal.
El a cerut recurs, încât prin Decizia nr. 397 din 28 februarie 1955 a Tribunalului Militar pentru Unitățile MAI, părintele Nițescu a fost „achitat de orice penalitate”.
|