[CristianR]

Dar sunt lipsite de sens teoriile tale, Demetrius, pentru că în Rai nu exista sexualitate și reproducere, după cum spun Părinții Bisericii. Și ei o spun pentru că au gândit mult la acele chestiuni, iar argumentele lor sunt logice. Protopărinţii trăiau în har, se bucurau de iubirea lui Dumnezeu şi a lor întreolaltă duhovniceşte, pentru că ei erau mai mult duh decât trup, prin simţirea şi înţelegerea lor. La modul ăsta de viaţă suntem şi noi chemaţi, căci ne este cu totul accesibil după ce ne-a dăruit din nou Hristos harul.

Căderea, ca pierdere a harului, a însemnat şi o pierdere a simţirilor duhovniceşti în favoarea celor trupeşti, aşa încât omul a devenit mult mai simţual, mai senzitiv, căutând să-şi satisfacă chiar nesfârşita sete de Dumnezeu, de har, prin intermediul simţurilor. Pentru că nu-L mai cunoştea pe Dumnezeu, nu se mai putea hrăni cu El (a se înţelege cu harul Lui).

Însă cu privire la sexualitate, păcat este doar limitarea omului la plăcerile trupului, căutarea acestora ca scopuri în sine, refuzul rodului ei (copiii). Altfel, ea face parte din darurile lui Dumnezeu, ca parte a trupului pe care de la El îl avem. Şi nimic din ce a creat El nu poate fi socotit rău. Doar felul în care ne folosim de darurile Sale poate fi păcat, atunci când nu respectăm ''modul de întrebuinţare'', unindu-ne fără iubire şi responsabilitate, numai trupeşte, căutând să extragem doar plăcerea din actele noastre, folosind-o ca pe un drog.

Bărbatul şi femeia care, prin taina cununiei, au refăcut legătura cu Dumnezeu, pot înainta şi către El, dar şi unul către celălalt, unindu-se tot mai mult, şi duhovniceşte, şi sufleteşte, dar şi trupeşte. În felul ăsta legătura lor se desăvârşeşte, iar unirea dintre ei crescând, creşte intimitatea lor întreolaltă şi cu Dumnezeu, totodată.