Părintele Calistrat de la Mănăstirea Vladiceni - despre urcușul duhovnicesc
„Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.” (Mt. 4, 2)
„Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta” (Ps. 140, 2)
„Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc!” (Ps. 103, 5)
Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că urcușul duhovnicesc pe scara nevoințelor desăvârșirii începe cu treapta făptuirii morale (sau a împlinirii poruncilor dumnezeiești) și continuă cu cea a contemplării naturale a tainelor zidirii revelatoare de sensuri. De odihna duhovnicească au parte doar acei aleși ai Lui Dumnezeu care au ajuns la apogeul strădaniilor sau pe culmea eforturilor săvârșite pentru Dumnezeu, dobândind astfel neîncetata și pururea-fericita sălășluire a minții în cer – precum spune Sfântul Simeon Noul Teolog în „Filocalia” (vol. 6).
Cea mai înaltă și aspră măsură a înfrânării prin postire a împlinit-o Domnul Iisus Hristos Însuși – „nici mâncând, nici bând” (Mt. 11, 18) - , precum zice Scriptura: la urmă „El a flămânzit” (Mc. 11, 12). Pentru noi, creștinii, perioada de post este cea mai folositoare de suflet, după cum arată învățătura patristică: „Postul este maica sănătății trupești și sufletești” (Sfântul Ioan Gură-de-Aur); postind, mintea poate fi curățită și primește ascuțime prin lipsirea trupului de aburii mâncărurilor grase și prin împodobirea lui cu virtuțile înfrânării. Foarte mulți, însă, sunt cei care se întreabă cât și cum ar trebui să postim; altfel spus, cât ni s-ar cuveni să ne înfrânăm de la pofte pentru a fi ascultați de Dumnezeu. Dacă vom cerceta cu luare-aminte învățăturile sfinților asceți, vom descoperi că postul are trei trepte deosebite de urcuș duhovnicesc, legate direct atât una de alta, cât și toate la un loc de lucrarea rugăciunii- prin urmare de măsura sporirii duhovnicești.
《 va urma 》
|