[CristianR]

În ce mă priveşte, cu cât văd mai obtuză viziunea unora privind legătura omului cu Dumnezeu, cu atât mai largă tind să mi-o alcătuiesc pe a mea.
Ortodoxia nu poate fi un sistem închis şi limitativ, după părerea mea, care face din Adevăr o religie de nişă; una între multe altele.
Întruparea şi Învierea lui Hristos aduc o noutate care trebuie să covârşească întreaga existenţă, iar raportarea la Adevăr o facem cu întreaga noastră viaţă, prin tot ceea ce făptuim, simţim, gândim. Evanghelia, înainte de a fi pusă pe hârtie, a scris-o Dumnezeu în inima omului, încă de când l-a creat, iar prin Hristos suntem ajutaţi să o redescoperim. Şi ea nu poate fi înţeleasă decât cu inima şi cu mintea împreună, pentru că limbajul ei este cel al iubirii, ce nu poate fi gândită. Gândirea dogmatică (a unora) păcătuieşte tocmai prin faptul că nu ştie, nu poate integra iubirea; după cum şi afirmarea iubirii lipsite de participarea minţii, a gândirii, reprezintă un eşec al credinţei şi o ratare a legăturii cu Dumnezeu.
Adevăraţii teologi nu le separă niciodată pe cele două.