View Single Post
  #10  
Vechi 17.03.2017, 15:23:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.330
Implicit La 11 ani scria cărți ( o relatare din 2013 luna decembrie )

„Am scris aceste cărți din trăirile mele din prea multă iubire pentru natură, colegi, școală, familie, Eminescu, țară, mare“, a mărturisit Lorelai.
Alberta Moșneguțu, sau Lorelai, cum îi place să fie numită, este o copilă de 11 ani din Târgoviște. S-a născut fără mâini, fără femur la ambele picioare, dar cu o lumină uriașă în suflet pe care este hotărâtă să o împărtășească lumii câte zile va trăi. Cine o privește în ochi găsește la ea cea mai firească definiție a bunătății. Copila a venit la marea ei dragă căreia i-a dedicat, în timp, nenumărate versuri.
În ciuda problemelor de sănătate care pe mulți i-ar îngenunchea, Lorelai a scris până astăzi nu mai puțin de 4 cărți, printre care „Zâmbet de înger și Eroii, iubirile mele”. În paginile lor sunt multe versuri, toate cu aceeași temă, iubirea. Lorelai scrie cu degetele de la picioare, fie cu pixul pe hârtie, fie direct pe tastele laptop-ului, iar lipsa mâinilor nu o deranjează absolut deloc.
„Bunica și mami îmi tot scriau poezii și mă gândeam de ce să le scriu și eu? Și apoi am început cu un vers, două, strofe și apoi povești, de la o pagină la alta și mai multe“, a spus Lorelai.
Lorelai a fost abandonată în maternitate de cea care i-a dat viață și, de atunci, Viorica Pârvan, asistent maternal, i-a devenit mamă. Aceasta o încurajează în toate proiectele sale și este sigură că destinul copilei este unul cu totul special.
„Am avut un vis în care Alberta era pe scenă și toată lumea era în picioare și o aclama și eu eram în dreapta ei și mi-am dat seama că Dumnezeu îmi dă mie această misiune“, a spus Viorica Pârvan, asistent maternal.
Lorelai crede că oamenii ar fi cu mult mai fericiți dacă ar ști să iubească și lucrurile mărunte. Ne mărturisește că handicapul fizic de care suferă nu o întristează, ci dimpotrivă, suferința îi dă aripi. Într-o vacanță de vară, pe când se afla la mare, ne-a spus că i s-a arătat pentru prima oară îngerul păzitor care a îndemnat-o să lupte pentru visurile ei.
„Îmi doresc ca prin cărțile mele să transmit oamenilor iubire. Aceasta este misiunea mea“, a mai spus Lorelai.
De la naștere, copila a fost diagnosticată cu sindromul plurimalformativ. Medicii au spus în repetate rânduri că este un miracol că Alberta încă trăiește. Acest ghemotoc de copil care a urmat 3 ani cursurile Școlii Populare de Arte la secția desen și canto, compune și muzică. Îi place să cânte pentru că atunci se simte mai aproape de Dumnezeu.
Lorelai ar vrea ca pe viitor să înființeze o fundație pentru copiii cu handicap. Dar până atunci ea însăși are nevoie de ajutor. Îi trebuie urgent un cărucior inteligent făcut la comandă care să-i susțină trunchiul care devine din ce în ce mai greu pentru picioarele ei tot mai neputinciose.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote