Citat:
În prealabil postat de C-tin
Sa fii cununat si sa te infranezi de la impreunare o viata intreaga si sa "cresti" prunci duhovnicesti o fi la fel de greu cu reciproca, adica cresterea propriilor prunci ?
-De ce totusi cununie intre doi soti care se infraneaza?
-Nu cumva, ca sa fie totusi sub o ascultare (unul de altul) si sa nu se simta singuri?
|
f. frumos spus draga C-tin, este evident ca este spre a fi sub ascultare si spre a nu te simti singur cum spui tu......eu as spune spre a fi sub ascultare si pentru a impartasi bucuria si frumusetea nemasurata a vietii pe pamant, in doi....iubirea sufleteasca este cu mult mai importanta pentru cine este in stare sa o aiba firesc, fara a se infrana in vreun fel fizic....si nu cu "sa te infranezi de la impreunare" ci cu "a simti asa natural"......sunt si oameni altfel pt care iubirea sufleteasca si atat, este posibila (sunt extrem de rari).....apoi copiii duhovnicesti cu siguranta sunt extrem de importanti si posibil mai greu de crescut (e greu sa iti cresti proprii copii, dar nu e regula)......eu personal mi-as dori sa pot trai in asa fel dar sunt constienta ca sansele sunt minimale.....si nu am vreo problema de sanatate sau "neputinta" cum spuneau unii pe aici......ci pur si simplu vine o zi cand intelegi totul in mod natural, ca am fost creati spre slava Domnului si spre mantuire si te schimbi peste noapte dintr-o data....asa ca traiesc singura si sunt f. fericita dar ar as fi si mai fericita daca ar exista cineva in lume care mi-ar putea impartasi trairea.....:-)