Citat:
În prealabil postat de CristianR
Iar cu privire la dorinta surorii noastre de a trece la catolicism, mai am un gand:
Cand intru în orice biserică ortodoxă, simt că am ajuns acasă. În primul rând simt că mă odihneČ™te; apoi că mă hrăneČ™te, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aČ™ fi greČ™it. O simt Č™i o iubesc ca pe o adevărată mamă a sufletului meu.
De multe ori am auzit/citit acelasi lucru de la cei care s-au convertit la Ortodoxie - că au regăsit, în sfârsit, locul acela unde se simt acasa.
Probabil ea nu simte asa, pentru ca altfel n-ar dori să plece. Desi, din nefericire, uneori ni se face „dor de ducă”, si părăsim casa, întocmai ca fiul de mai sus.
Dar după o vreme, dorul de casă ne cheamă cu putere înapoi.
Doamne ajută!
|
Desi am hotarat sa nu mai raspund, o fac, pentru ca, spre deosebire de altii, simt la dumneavoastra dragoste fata de aproape. Unii au incercat sa duca discutia pe aratura desi am scris scurt si clar, consider eu. Acum , ce sa zic, fiecare e manat de propriile intentii si sentimente.
Revenind, va pot spune ca, eu, consider ca ma intorc acasa la fel ca fiul risipitor. Pe langa faptul ca, va citez" mă hrăneČ™te, mă spală, mă mângâie, mă vindecă, mă iartă oricât aČ™ fi greČ™it", imi face ordine in minte, mi le clarifica toate, ma disciplineaza, ma duce pe un drum clar si drept.
Daca va referiti la biserica in sensul de lacas, Biserica Greco-Catolica imi ofera tot ce aveam si dincolo.
Doamne ajuta!