[CristianR]

@Lancelot:
Te duci la moarte benevol... când nu ai încotro. Nu îti cauti moartea cu orice pret, dar nici nu o eviti atunci când te-ar costa prea mult, respectiv când ar însemna să-ti pierzi sufletul. Dacă pentru a rămâne în viată trebuie să te lepezi de Hristos nu poti să o faci, cu atât mai mult cu cât El însusi ne-a prevenit în sensul ăsta.

Stiu că esti o fire războinică si admir asta. Asa încât cred că îti merge la inimă si că Hristos ne cheamă la luptă, care e aspră și presupune sacrificii, a nu privi în urmă, a nu da înapoi, disponibilitatea de a renunta la tot ceea ce ne-ar face niste soldati slabi. El e în frunte si esti sigur că n-ai cum să mergi decât la victorie; singura piedică poti fi tu însuti.

Iar Învierea pentru fiecare din noi s-ar traduce si asa: În orizontul vietii trecătoare nu putem decât să ne amăgim că avem vreun sens. Toti stim că ne îndreptăm către sfârsit, si atunci e clar că totul se va risipi si nimic din ce am realizat nu va mai rămâne sau nu pentru multă vreme. Si, în orice caz, nu pentru noi. Pur si simplu nu cred că poate fi găsit sens real în viata trecătoare. Si dacă nu e sens, nu e nici viată cu adevărat, adică nu e pentru totdeauna. Pentru sensul dă viata. De aceea cred că s-a spus că trăim în lumea mortii si a întunericului; asta pe care noi o numim viată.

Hristos a pătruns în lumea asta închisă în sine, aducând Lumină, Viată, Sens. Dar tocmai pătrunzând din eternitate si iesind către eternitate, prin moarte, trăgându-ne si pe noi cu El. Nu poti iesi din această moarte decât prin deschizătura pe care El a făcut-o, adică mergând pe urmele Lui si trecând prin suferintă si prin moarte.