[CristianR]

Tocmai asta e, că în acceptiunea Părintelui, ecumenismul este dialogul cu ceilalti, care pot deveni ortodocsi în albia lor (în acceptiunea asta s-a declarat pentru ecumenism).

Însă n-au cum să devină dacă nu le arată cineva cum să o facă, respectiv dacă nu au ocazia să cunoască ortodoxia de la ortodocsi.

E ca după un divort; pentru împăcare e nevoie de dialog, fiecare să asculte ce reprosuri îi face celălalt si împreună să constate care este adevărul.

Asa se explică faptul că Părintele avea dialog strâns cu cei pe care îi numea Biserica Catolică, ori chiar Biserică-soră, initiind, în România, si acele cunoscute întâlniri ecumenice ale tinerilor, de la Taizé.

Asta nu înseamnă că nu critica viziunea juridică cu privire la mântuire sau pe cea privitoare la har, respectiv gratie. Era ortodox cu adevărat, si cu profundă convingere, dar fără a apăsa atât de mult pe asta, ca să nu-i îndepărteze pe cei care nu erau. Era mereu cu bratele deschise către ei.

Pe ceilalti crestini îi numea fratii nostri care au părăsit Biserica. Bineînteles că nu e tot una să fii în erezie cu a fi în adevăr. Nimeni nu spune că e bine oriunde te-ai afla. Asta trebuie să înteleagă cei care ne acuză de ecumenism, că nu punem egal între toate căile pe care oamenii îl caută pe Dumnezeu.

Se numeste ecumenism pentru că e un dialog specific, respectiv cu scopul de a realiza unitatea tuturor crestinilor în Biserică.

Aici avem modul în care întelege ecumenismul părintele Galeriu, la care ader si eu.
Nu stiu cine îsi însuseste definitia pe care o dati voi ecumenismului si nu stiu, prin urmare, cu ce (sau cu cine) anume se luptă anti-ecumenistii.