[CristianR]

Eu cred că e acelasi Anania si în primul discurs, si în al doilea. Însă în prima situatie e vorba de implicarea sa personală, a unui teolog încercat, care nu riscă nimic în apropierea de unul de altă confesiune, fie el chiar Papa, în timp ce al doilea discurs e prevenitor la adresa enoriasilor simpli, care pot fi usor ispititi de vreo iudă străină.

Pentru că, desi părintele dorea din inimă unitatea Bisericii, nu a văzut-o niciodată realizându-se prin renuntarea la credinta dreaptă. Pe Papa l-a recunoscut doar ca episcop, si numai dacă si Papa acceptă că nu este mai mult decât episcopul Romei se poate sta de vorbă despre unitate.