-"episcopul fiecărei eparhii, chiar si al celei mai mici, dimpreună cu turma sa, reprezintă o parte vie a Bisericii Sobornicesti. Absența lui nu numai că vatămă deplinătatea Trupului lui Hristos, dar face si imposibilă exprimarea de către toți a constiinței de membri ai Bise- ricii, constiință de care se pare că se tem cei responsabili cu pregătirea si convocarea Sinodului. Nu este justificată de niciun criteriu, nici pastoral, nici bisericesc, participarea a doar 24 de episcopi din fiecare Biserică, fapt care lezează si egalitatea episcopilor, dar stârneste si semne de întrebare legate de criteriile de alegere a episcopilor care vor participa. Episcopii care nu vor participa si care constituie majoritatea în cele mai multe Bi- serici Autocefale au oare o responsabilitate si valoare episcopală mai mică?
Cine cunoaste si cine va transmite Sinodului ideile, aprecierile si pozițiile turmelor lor? Nu mai este nevoie, desigur, să subliniem că la Sinoadele Ortodoxe, în afară de episcopi, participau si clerici din treptele inferioare, cum ar fi egumeni, arhimandriți, preoți, monahi, precum si poporul cre- dincios. Nu este deloc o exagerare să spunem că Sinodul care urmează a se întruni va fi un Sinod Panortodox fără ortodocsi.
Cel mai nelinistitor si grav lucru este că, asa cum reiese din studiul asiduu al textului „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine”5, factorii de decizii urmăresc ca prin hotărârea sinodală panortodoxă să legalizeze si să instituționalizeze, să oficializeze si să consolideze panerezia ecumenismului sincretic intercrestin si interreligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe. Înaintăm, cu alte cuvinte, către o recunoastere pa- nortodoxă a Botezului („teologia baptismală”) si a caracterului eclesial al papistasilor si protestanților eretici prin invocarea perfidă a Sfintelor Canoane 7 de la Sinodul II Ecumenic si 95 de la Sinodul Quinisext, în care este menționată primirea în Biserică prin iconomie a ereticilor care s-au pocăit, după dezicerea de erezia lor; ne îndreptăm către acceptarea teoriei protestante a „ramurilor”, a eclesiologiei lărgite a pseudo-Conciliului II Vatican privitoare la caracterul eclesial deplin sau deficitar si a modelului eclesial ecumenist al „Bisericilor Surori”, care a fost edificat în ultimele de- cenii si a fost oficializat la Dialogul Teologic cu Papistasii de la Balamand, Liban (1993), unde ortodocsii ecumenisti care au semnat au recunoscut papismul ca Biserică, având har, Taine si succesiune apostolică.
|