[CristianR]

Şi apropo de obiceiurile proaste care ne supără la noi, ortodocşii. Ele sunt tributare unei credinţe magice, superstiţioase, care vine poate nu neapărat din păgânismul care a supravieţuit prin satele noastre, ci dintr-o concepţie de viaţă care, din păcate, nu e creştină.

Dar adevărul este că cea creştină este rară oriunde, în orice confesiune care se numeşte ca atare, cred eu, pentru că ea înseamnă a pune accentul pe celălalt, pe o altă persoană, a lui Dumnezeu sau a altui om, şi nu pe tine.

Or, omul merge cel mai adesea la biserică ca să-i fie bine lui şi familiei sale în această viaţă şi, dacă se poate, şi în cealaltă. Chiar şi când ne gândim la mântuire, de regulă o dorim într-un mod egoist, pentru noi înşine.

Însă după mine preoţii fac tot ce pot ca să schimbe mentalitatea asta. Poate nu toţi, însă eu am întâlnit mulţi care se luptau cu modul superstiţios de a înţelege şi a practica credinţa, încercând să-l pună în loc pe cel evanghelic. Chiar şi când acceptă diverse obiceiuri din popor, încearcă să le resemnifice, în aşa fel încât să capete sens creştin.