[Mihnea Dragomir]

Aceasta Duminica a Bunul Pastor este si Duminica Indurarii, dupa cum spune explicit Introitul (rubrica de deschidere a Liturghiei publice in ritul apusean traditional, cand preotul urca la altar, n.m). Exista o logica liturgica aici. Iata ca, dupa ce Dumnezeu isi descopera Trinitatea Sa, schimb etern de iubire in cadrul substantei divine, apoi se incarneaza fiind deliciul Sau sa locuiasca intre oameni si, in sfarsit, Rascumpararea, fiindca a coborat pe pamant pentru a satisface propria sa justitie in locul nostru, lasand astfel mainile libere dumnezeiestii Sale Indurari.

Cu toate acestea, exista inca un obstacol in planul sau de iubire. Daca Mantuitorul ofera salvarea Sa tuturor oamenilor, nu toti profita de ea. Din pacate, nu vom merge toti in Paradis. Vai! O mare multime de oameni nu va merge acolo. In ziua Judecatii, intr-o parte vor fi tapi si capre cum nu vrem sa ajungem, iar in alta parte oile lui Cristos. Cum se face diferenta ? Scrie in Evanghelia de azi. "Oile Mele ma cunosc si Eu cunosc oile Mele. Ele asculta de vocea Mea". Deci, pentru a beneficia de dumnezeiasca Indurare trebuie sa ascultam de vocea Bunului Pastor si sa ne lasam condusi de El. Duminica trecuta, Duminica Tomei, noi am vazut ca primul act al acestui parcurs este actul de credinta: "Domnul meu si Dumnezeul meu!". A fost Duminica credintei. Iar acest act de credinta ne aduce, azi, sa vedem cum Bunul Pastor si-a dat viata Sa pentru oile Sale. A facut-o pe Golgota, dar a facut-o si la Sfanta Cina si la prima comuniune a Apostolilor. Continua sa o faca prin intermediul pastorilor carora le incredinteaza salvarea sufletelor.

Dar, vai! Cine sunt bunii pastori printre preoti ? In aceste vremuri de criza a credintei, acest lucru a devenit marfa rara. Bunul pastor este acela care ia ca model pe Isus Cristos. Viata preoteasca este o viata facuta din renuntarea interioara spre a face voia Tatalui. Iar aceasta renuntare poate merge pana la moarte. Bunul pastor isi da viata pentru oile sale. Asa cum a facut Parintele Voyneau, parohul din Lacul Mic, care a facut pasul inainte cu semnul crucii pentru a proteja turma sa. Iar ochii credintei ne arata ca a facut-o bine, din moment ce toti au luat cununa de martiri (este vorba de un sat din Vandeea exterminat complet de trupele republicane in 1794, n.m.).

Bunul pastor, episcop sau presbiter, este si omul Sfantului Sacrificiu al Liturghiei. In Joia Sfanta, la Cina cea de Taina, Domnul nostru a realizat in mod mistic si fara sangerare Misterul Rascumpararii pe care il va savarsi in suferinta si sange, pe Cruce. Liturghia este acest Mister inefabil in care Cristos vine in mod real, dandu-se ca victima oferita pentru a umple de Gratie pe cei care asista la ceremonie si pe cei pentru care Sacrificul este oferit. Astfel, fiecare Liturghie este o vizita a Bunului Pastor care isi da viata Sa pentru noi. Este Lumina lui Cristos, mort si inviat, care vine sa lumineze viata noastra zilnica.

Bunii pastori, episcopi ori preoti, trebuie sa ofere Sacramentele. Este marea misiune pe care Cristos o traseaza apostolilor : faceti discipoli si botezati ! Bunul pastor boteaza spre salvarea sufletelor, pentru ca ele sa fie spalate de pacatul ancestral si integrate in Corpul Mistic al lui Cristos asa cum mielul nou nascut este integrat turmei. El mirunge (daca a primit aceasta delegatie) pentru a preface mielul in oaie, pentru a face din crestini oameni impliniti, soldati ai lui Cristos. Bunul pastor asculta confesiunile pentru a readuce la viata de har oaia ratacita in pacat. Distribuie Sfanta Impartasanie, fiindca Bunul nostru Pastor nu vrea sa se multumeasca sa traiasca printre oameni, ci vrea sa traiasca in ei. El vrea sa uneasca Carnea Sa cu carnea noastra, Sangele Sau cu sangele nostru, Sufletul Sau cu sufletul nostru deoarece Indurarea Sa doreste sa ne divinizeze. Fata de Eva, ispititorul stie ce spune : "veti fi ca Dumnezeu". E chiar aceasta chemarea noastra comuna, doar ca drumul pe care il arata el este gresit. Dar, pentru a fi divinizat prin Sfanta Euharistie e necesar sa o primim cu demnitate, atat din punct de vedere corporal (post, imbracaminte corecta, comportament de reculegere) cat si din punct de vedere spiritual (stare de gratie, vointa de a cumineca spre a placea lui Dumnezeu, a fi in pace cu aproapele nostru).

Vedem bine, deci, ca, daca Bunul Pastor ne copleseste cu binefacerile Sale, exista mereu aceasta conditie, aceea pe care ingerii o canta de Craciun : sa fim oameni de bine, adica sa vrem binele, sa vrem ceea ce Dumnezeu vrea. Cu cat vointa noastra va fi mai conforma vointei Bunului Pastor, cu atat Indurarea Sa ne va coplesi cu gratiile Sale.