Citat:
În prealabil postat de Patrie si Credinta
Neo-protestantii americani, si anglo-catolicii cosmopolitani oxfordieni au avut o evolutie teologica diametral opusa, si ideile astea 2 sunt rezultatul acelor circumstante. Cele 2 grupuri isi imaginau o cu totul alta Biserica cand pomeneau de una din teorii.
Nu prea. Protestantii nu prea stiau ei de "nebunii" d-astea cu sacramente, structura episcopala, succesiune apostolica, si celelate sau sa fie interesati cum sunt asezati in taxonomia crestinismului(si cand incearca ei ceva, iese o conspiratie ilara. Vezi "Trail of Blood").
Ideile lui Palmer le sunt straine total, ca nu isi au rostul in forma lor de crestinism(du-te la un predicator adventist si cere-i opinia asupra canonului 45, acrivie si iconomie, si daca succesiune apostolica se aplica in cazul coptilor, ca ala zice ca vorbesti klingoniana).
|
Ideea era urmatoarea, in mediul protestant apare conceptia cu toate gruparile sunt biserici si, implicit, toate au har. Asa cum inteleg ei harul, ca un fel de binecuvantare (din cate mi-am dat seama). Nu stiu daca inca de la inceputul protestantismului, poate fiecare grup se considera singura credinta adevarata. Dar dupa aparitia pietismului (care pune mai putin accent pe dogma si mai mult pe traire) si metodismului e sigur. In mod sigur, aceste conceptii nu existau in Biserica Ortodoxa si la catolici, care se considerau fiecare unica Biserica. Nu e vorba de succesiune apostolica, harul cum il intelegem noi, etc. Am citit odata un articol protestant din timpul conciliului Vatican I, iar ei ii criticau pe catolici si pe papa, pentru ca se considerau unica biserica, in timp ce ei spuneau ca toate sunt biserici. Deci asta era in secolul XIX.