Sfânta Irina
Sfânta Irina a trăit pe vremea Sfântului Timotei, care era Episcop în Efes după adormirea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ea era fiica unui mare dregător roman, Liciniu, și înainte de a fi botezată se chema Penelope. Pe când avea 6 ani, tatăl ei, dorind să o păzească de valul necurat al vieții, a zidit pentru ea un turn împărțit în multe camere, rânduind acolo pe bătrâna Caria și pe bătrânul Apelian ca să o învețe carte. Acolo a viețuit Penelope mai mult de 6 ani. Apelian, fiind creștin, i-a vorbit fericitei despre credința creștină și despre Evanghelia lui Hristos, și înflăcărându-se ea de dorința de a deveni creștină a primit botezul de la Episcopul Timotei, care i-a schimbat numele în Irina. După aceasta, părinții ei i-au spus că este timpul să își aleagă un soț, dar Irina a spus: „Eu m-am făcut mireasa lui Hristos și nu mai vreau alt mire”. Atunci, tatăl ei a supus-o multor chinuri, dar văzând marea ei credință, au crezut și el și soția sa în Hristos, el părăsind dregătoria pe care o avea. Urmașii lui Liciniu la dregătorie, Sedechie și Sapor, au chinuit-o mult pe Sfânta Irina pentru credința sa, dar scăpând ea, a plecat în cetatea Calinicon unde a propovăduit pe Hristos-Domnul. La Efes s-a întâlnit cu bătrânul ei dascăl Apelian și tot acolo a adormit întru Domnul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|