[CristianR]

Din nefericire, cam singurul lucru pe care îl apreciază antiecumeniştii la Părintele Stăniloae este acest scurt citat (care prin acel nu prea se încadrează şi el în moderaţia care l-a caracterizat în toată opera), ignorând, din păcate, tot ce a scris o viaţă.

Ăsta ar fi punctul de plecare al înţelegerii dintre noi: dacă te-ai apuca să-i studiezi opera şi să-l iei pe de-a întregul, nu să-l corectezi la tot pasul. Dar nu-mi fac iluzii, pentru că eşti, într-adevăr, cum spunea Adrian, un hardliner.

N-am resentimente faţă de călugări, însă în ce-i priveşte sunt selectiv cam aşa cum eşti tu cu Părintele Stăniloae şi cu ceilalţi teologi din serie, care au un orizont cultural mult mai larg. Între călugări părintele Teofil avea această deschidere care, iarăşi, tu o taxezi ca ecumenistă. Dar o aură de sfinţenie am perceput şi la părintele Cleopa când m-am aflat, o clipă, în apropierea lui, şi ls pătintele Sofian; nu numai la părintele Galeriu. La părintele Săniloae am perceput-o indirect, pentru că nu m-am aflat niciodată în preajma sfinţiei sale.

Totuşi, în pofida acestei prezenţe a harului pe care o simţi în preajma lor, care arată o înaltă statură duhovnicească, trebuie să alegi între unul şi altul; iar eu l-am ales pe cel care vorbea de unitate în diversitate.

Referindu-mă la sfinţii contemporani nu m-am gândit la cei canonizaţi, ci la cei pe care i-am perceput ca atare şi care sunt recunoscuţi ca teologi.