Daca ai posibilitate si timp disponibil, traseul pe valea Jiului si valea Oltului sunt minunate. Faci cativa pasi si dai de o noua manastire, fiecare cu frumusetea ei, cu hramurile specifice, cu sfinte moaste purtatoare de binecuvantari duhovnicesti.
Eu am pornit din Timisoara spre Manastirea Lainici, M.Tismana, M.Polovragi,M.Horezu, M.Bistrita Olteana ( unde mi-a si ramas inima), M.Arnota, M.dintr-un lemn, M.Frasinei (n-am urcat sus ), M.Cozia, M.Curtea de Arges. Am ajuns si la M.Cernica in Bucuresti si la M.Techirghiol jud.Constanta ( am stat 2 sapt.pe litoralul romanesc ) si ne-am intors spre casa. Retraiesc cu mult drag acest traseu pe care l-am facut cu masina , am avut parte de multe peripetii, ispite insa intr-un final, a fost ceva minunat. Am pliante de peste tot, am cumparat multe carti duhovnicesti, acest pelerinaj m-a apropiat mult de biserica si de dorinta de-a incerca sa fiu mai buna, mai milostiva, mai credincioasa. Ori de cate ori am ocazia si posibilitatea,cu autobuzul de Normandia, dau fuguta la Sfantul Grigorie Decapolitul, ale carui sfinte moaste, se afla la Manastirea Bistrita, stau sub racla, ma rog, plang si-mi incarc bateriile sufletesti, ani la randul, l-am tot rugat sa ma ajute in rezolvarea multelor probleme ce ma apasau, acum ma duc doar sa-i multumesc din tot sufletul pentru ajutorul neprecupetit care l-a revarsat asupra mea si a familiei mele. Nu gasesc cuvinte prin care sa exprim tot ce simt atunci cand ma aflu sub racla sau cand ma rog Sfantului Grigorie, sa intervina pe langa Maica Domnului si bunul Dumnezeu, sa ne calauzeasca pasii pe drumul cel bun spre calea mantuirii.
Am fost in pelerinaj si prin Moldova, unde m-am simtit minunat.
In zona Maramuresului inca n-am ajuns, nici in zona Clujului,insa timpul nu-i pierdut, cand va randui bunul Dumnezeu, imi doresc din suflet sa ajung si pe acolo. Intradevar avem o tara minunata, cu locuri binecuvantate de Dumnezeu, trebuie sa le cautam, trebuie sa le vizitam si trebuie sa multumim tuturor calugarilor s maicutelor din manastiri, care se roaga pentru noi toti, zi si noapte, fara sa oboseasca, fara sa se vaite ca le este greu, fara sa tina cont ca boala i-ar impiedeca sa se roage. Nu-i usoara viata in interiorul manastirii insa cei care au avut chemare spre viata monahala, sunt fericiti ca
prin rugaciunile lor, noi, reusim sa traiam o viata mai linistita.
DOAMNE AJUTA! cu mult drag, icamilin
|