Citat:
|
În prealabil postat de alynnna
Oamenii lumesti merg in iad din pricina patimilor iar oamenii duhovnicesti din pricina osandirii. Cand omul ajunge intr-o stare duhovniceasca buna pe toate le vede cu ochii inimii nu cu cei lumesti si se fereste de osandire. Daca iubesti curatia inimii intra si lucreaza in via inimii tale.;) Acela ce osandesti pe careva va cadea in aceeasi greseala. Domnul ingaduie aceasta din iubire. Cel viclean indeamna pe unii sa faca neoranduilei apoi da altuia gandul de judecata. Dar cei ce au fost biruiti si au facut neoranduilei aceeia isi vin in fire si se pocaiesc prin baia lacrimilor, pe cand cel ce a osandit ajunge sa cada in pacatul in care a cazut cel viclean adica in mandrie.
O batrana a mers la spovedit, vrand sa plateasca parintele la sfarsit din greseala isi ridica si fusta odata cu haina. O alta batrana vazand aceasta incepu a tipa in gura mare, preotul acela e curvar a gresit fara teama chiar in casa Domnului.;) Nu intodeauna lucrurile sunt asa cum par a fi, sa luam aminte a nu cadea in osandire fiind ea chiar justificata de fapta! Nu stim noi cele ce are in inima sa omul.
|
De unde stii ca merg cei duhovnicesti in iad?
Dumnezeu e bun si milostiv si se uita la sufletul omului.
Omul duhovnicesc chiar daca ajunge sa osandeasca se caieste si cere iertare.
Apoi mai sunt si faptele bune care cantaresc la judecata.
sf.Teofan spunea ca osandirea nu e osandire daca se face cu parere de rau pentru pacatele aproapelui.Caci e cu neputinta sa nu vezi ce se intampla in jurul tau.