Citat:
În prealabil postat de forever...
- O fi hulă curată, dar am o teorie a mea, după care Hristos nu ne apare din Evanghelii numai ca blînd, bun, drept, fără de păcat, îndurător, puternic ș.a.m.d.
Din relatările Evangheliilor- fără excepție - ne apare și înzestrat cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler.
Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care - pînă la dirimanta probă contrară -are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție - putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei.
|
Acesta a fost una din primele fragmente din "Jurnalul fericirii" care mi-a atras atenția și m-a pus pe gânduri. A nu fi bănuitor, nu mai apărea ca o dovadă de prostie, așa cum îmi dădeau de înțeles unii dintre semeni. În fond, fiecare vede în celălalt cam ceea ce se găsește în sine însuși.
Totuși, viața mi-a arătat că uneori trebuie să fim circumspecți. Chiar părintele Steinhard pomenește în nenumărate rânduri că un creștin trebuie să fie și deștept:
"Elementara deșteptăciune e o îndatorire. Mai ales pentru un creștin care trebuie să fie mereu atent la ispite. Iar prostia este o ispită... Neștirea, îndobitocirea, trecerea oarbă prin viață și printre lucruri sau trecerea nepăsătoare sunt de la diavol. Samarineanul n-a fost numai bun ci și atent: a știut să vadă.
Dumnezeu, între altele, ne-a poruncit să fim inteligenți.
Dumnezeu iubește nevinovăția, nu imbecilitatea."
P.S. Mulțumiri colegului de forum care mai scoate teme vechi de la naftalină!