Citat:
|
Īn prealabil postat de alynnna
ancah, osteneala trupeasca supune trupul duhului. Dar daca nu lucram si asupra duhului ramanem la smerenia cea de nevoie. Adica aceea ce vine prin oameni (din afara). Pentru a ne folosi de osteneala trupului (prin ingrijirea batranilor ex. vostru) necesar este sa taiem si patimile cele ascunse: mandria, clevetirea, lacomia pantecelui, osandirea, trufia, nerabdarea, indreptatirea, iubirea de sine. Putem tacea (cu limba) cand un batran (bolnav) ne jigneste dar in minte sa spunem, lasa-l e nebun! Astfel pierdem toata osteneala trupului. E ca si cum am lucra un an sa facem o recolta buna dar intr-o noapte vin porcii si ne strica osteneala.
|
Da, alynna, ai dreptate, ca nu e suficienta osteneala trupului. Dar cine a spus ca ar fi? Ne putem imagina orice despre cel care ingrijeste de batrani si bolnavi, doar ca ar putea fi putin induhovniciti, nu. Ei, mai sunt si exceptii, care s-au uitat pe sine, si au ingrijit cu mare dragoste si daruire, incurajandu-se in momentele grele de inceput in ale meseriei cu exemplul dragostei lui Hristos pentru Apostoli.
Cine porneste de la ideea ca batranii sau bolnavii pe care ii ingrijeste sunt nebuni, desi unii sunt intr-adevar senil-dementi, acela nu are ce cauta printre ei, caci mai mult se va pierde pe sine. Si sunt multi din acestia, insa putini, din cei care au inteles nobletea acestei meserii; dar exista totusi, slava Domnului, si din acestia din urma.