În cadrul unei ceremonii desfășurate săptămâna trecută la Sala Media a Teatrului Național, s-au acordat Premiile USR pe anul 2016, eveniment moderat de Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România.
Premiul pentru debut a fost acordat lui Dragoș Silviu Păduraru, pentru volumul de critică literară „H. Bonciu și literatura de scandal”, apărut la Editura Tracus Arte, și a fost înmânat de către criticul Daniel Cristea-Enache.
Premiile Ariel, pentru Cartea anului și pentru Revista anului, ce se acordă în fiecare an, au revenit lui Daniel Cristea-Enache, pentru volumul de publicistică „Aproape liber”, apărut la Editura Curtea Veche, și lui Vasile Dan, pentru Revista Arca, al cărei redactor-șef și fondator este.
Volumul de istorie literară „Viața lui Perpessicius”, semnat de Teodor Tihan și apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca, a primit Premiul „Mircea Ciobanu” chiar din mâna inițiatorului și finanțatorului acestui premiu, Eugen Negrici.
Premiile pentru literatura în limbile minorităților au fost înmânate lui Gálfalvi György, Kacagásaink - titlul în limba română: „Râsetele noastre” (memorialistică), Editura Asociația Culturală Holnap, Oradea, și Editura Noran Libro, Budapesta, respectiv lui Myhailo Hafia Traista, Mizh kohanniam i smertiu - titlul în limba română: „Între dragoste și moarte” (nuvele), apărut la Editura RCR Editorial, București.
Premiul pentru traduceri a fost înmânat de Denisa Comănescu și i-a revenit Tudorei Șandru Mehedinți, pentru volumul „Garcia Marquez. Călătoria spre obârșie”, de Dasso Saldivar, apărut la Editura RAO.
Premiul la categoria Literatură pentru copii și tineret a fost înmânat de Nicolae Manolescu lui Horia Gârbea, pentru volumul „Uimitoarele aventuri ale lui Făt-Frumos din Lună”, apărut la Editura Neuma.
Premiul pentru critică, eseu, istorie literară, memorii, jurnale, publicistică, înmânat de Gabriel Dimisianu, i-a revenit lui Răzvan Voncu pentru „Arhitectura memoriei”, de la Editura Școala Ardeleană, din Cluj-Napoca.
S-au acordat și două premii speciale, decernate de Nicolae Prelipceanu, unul Nadiei Anghelescu, pentru volumul „Noi și Orientul arab”, Editura Polirom, și celălalt lui Mircea Mihăieș, pentru „Ulysses, 732. Romanul romanului”, Editura Polirom.
Premiul pentru poezie a fost înmânat de Gabriel Chifu, care înaintea deschiderii plicului a vorbit despre valoarea incontestabilă a poeților premiați și despre misiunea dificilă a juriului, „care l-a ales, milimetric”, pe cel mai meritoriu dintre ei. Premiul i-a fost acordat lui Emil Brumaru pentru „Amintiri din rai”, Editura Humanitas.
Premiul pentru proză a fost înmânat de Varujan Vosganian lui Ioan T. Morar, pentru romanul „Sărbătoarea corturilor”, apărut la Editura Polirom.
Premiul național, înmânat de ministrul culturii, Ioan Vulpescu, i-a revenit lui Mihai Zamfir, scriitor, istoric și critic literar, „pentru o operă care-l justifică cu prisosință”.
Susținătorii financiari ai premiilor sunt: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Secretariatul General al Guvernului - Departamentul pentru Relații Interetnice, care a acordat cele două premii pentru literatură în limbile minorităților, precum și o firmă privată. Coproducătorul evenimentului a fost TVR 3, iar partenerii media: România literară, Viața Românească, Luceafărul de dimineață și revista online
www.literaturadeazi.ro .
Acordarea premiilor a fost alternată cu momente muzicale interpretate de cvartetul „Passione”, format din Diana Jipa, vioara I, Cristina Pașa, vioara a II-a, Mădălina Penciu, violă, Violeta Tuță-Popescu, violoncel.
Scurte date din istoria Uniunii Scriitorilor
USR este succesoarea Societății Scriitorilor Români (SSR), creată în anul 1909, funcționând sub această denumire până în martie 1949. Ultimul președinte al SSR a fost Victor Eftimiu. USR a apărut în 1949 prin fuziunea între SSR și Societatea Autorilor Dramatici.
Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează, după unele surse, din 1821, 1827, 1831. Începutul se face cu Asociația Literară Română din 1848, dar aceasta nu funcționează.
Societatea Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată apoi în Societatea Academică Română și, ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Se consideră că prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în anul 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori, la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu, a obținut recunoașterea SSR ca „persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul Primului Război Mondial, SSR a funcționat în refugiu la Iași.
În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu, ales în această funcție timp de șapte ani consecutiv. A fost, în opinia istoricilor literari, cea mai fastă perioadă a SSR. Între anii 1949 și 1989, USR a funcționat ca „organizație obștească și profesională de creație”, fiind subordonată statului și finanțată de către stat.