[cristiboss56]

SFANTUL TIHON DIN ZADONSK

Se intampla ca oameni rai sa-i dea cuiva otrava inaltarii de sine : asa ne-a varsat in fire otrava aducatoare de moarte a pacatului vrajmasul nostru, sarpele cel vechi. Daca se intampla sa se otraveasca, omul, chiar daca inainte era sanatos, ajunge in mare suferinta: si firea noastra era cu*rata, neprihanita, sfanta, buna, dar cand otrava vicleanului sarpe a patruns in ea, a cazut in boa*la si nenorocire nevindecata. Aflandu-se in om, otrava ii imbolnaveste tot trupul: si otrava cea aducatoare de moarte a sarpelui ne-a imbolnavit toate puterile sufletesti si trupesti.
De aici iau nastere nu numai mandria, ci si se*meata cugetare, dispretuirea aproapelui, osandi*rea, clevetirea, grairea de rau, ocarile, razbunarea cu fapta si cu cuvantul, dorirea si cautarea cinstirilor, slavei omenesti si laudelor.
De aici iau nastere amagirea, viclenia, siretenia, minciuna si fatarnicia.
De aici iau nastere faptele si cuvintele de rusine.
De aici iau nastere mancatul si bautul peste masura si grija ospetelor.
Asa se face ca oamenii nascocesc schimbari in imbracaminte, in zidirea si impodobirea caselor, precum si celelalte desertaciuni.
Toate acestea si cele asemenea lor sunt de la cugetarea trupeasca si de la otrava aducatoare de moarte a sarpelui, care este semanata in ini*ma omeneasca.
Otrava dinauntrul omului il chinuie pe acesta, si cu timpul ii face suferinta de neindurat: si otrava sarpelui, care este ascunsa in suflet, chinuie foarte sufletul si ii pricinuieste felurite dureri.
Uita-te ce face in om mandria! Cum il chinuie! Cate mijloace nascoceste pentru a dobandi cinste, slava si lauda in aceasta lume, si, odata ce le-a dobandit, cu cata osteneala si grija isi pa*zeste aceasta comoara! Cat de nemultumita este atunci cand cineva o dispretuieste! Cat o doare atunci, cat se tulbura, cum carteste si se indarjes*te cand e lipsita de cinstiri , incat multi chiar isi pun capat zilelor!