,,Treptat-treptat s-a stins in noi entuziasmul si trebuia sa ne indreptam spre ceva. Singura nostra salvare a fost rugaciunea. Sau te aruncai cu capul inainte in credinta si in rugaciune, sau ramaneai afara si ajungeai bolnav sufleteste, nebun pana la urma, sau mureai. Nadejdea in oameni se spulberase, nadejdea in noi se spulberase. Nu mai ramanea decat nadejdea in Dumnezeu.``
,,Tinta a fost sufletul nostru
Au incercat sa distruga in noi ceea ce educatia parinteasca, educatia sociala si Biserica pusesera. Si pentru asta au incercat sa ne izoleze, sa fim singuri.
Mi-aduc aminte niste versuri din inchisoare ale lui Constantin Oprisan:
“Sa vezi ca nevazute adancuri desfac,
Pe demoni cum stau singuri si ingerii perechi”.
Intr-adevar, iconografia Evului Mediu ii prezinta pe demoni izolati, cate unul, in vreme ce serafimii, heruvimii, daca nu-s mai multi, sunt macar doi. Asa au vrut sa faca din noi: fiinte izolate, fara relatie cu aproapele, ca o insula singuratica intr-un ocean de nenorocire.``
Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|