Citat:
În prealabil postat de fallen
Cam așa ceva...
Încercăm și noi păcătoșii sa tragem nădejde măcar pentru copiii noștri. Poate ne va fi osândă mai ușoară în iad dacă îi vom ști pe ei mântuiți sau din contra mai grea dacă i-am tras după noi.
Inițial m-a încercat și ispita de a crede ca dacă noi părinții vom fi în iad nici copilul nu va fi pe deplin fericit sa ne știe pe noi acolo, însă nu e chiar așa. Copilul e dator sa lase pe tatal lui și pe mama sa. El se va preocupa de copiii lui. Invers cred ca nu se poate ( părintele sa ajunga în rai dacă copilul doamne fereste cade )
|
Nu ramane decat sa tragi nadejde ca semintele depuse acum cat este mica vor da roade mai tarziu ,cand tumultul vietii de tanar o vor face sa sa puna la indoiala rostul Bisericii cum se intampla cu majoritatea tinerilor.
Depinde si de ea,nu numai de tine...
Pe toti ii vezi cu copiii la biserica cand sunt mici si apoi ii vezi singuri cand copiii sunt adolescenti pt ca nu-i mai pot aduce la biserica nici cu tunul!
Se intampla ca unii sa-si salveze toata familia din iad pt ca sunt atat de credinciosi incat le fac toate parastasele, se roaga tot timpul cand la Dumnezeu cand la sfinti sa medieze pt sufletele din familie,fac milostenie si in general sunt oameni buni ,milostivi -care au trecere la Dumnezeu.
Dar apoi si parintii care cresc copii cu frica si credinta in Dumnezeu ,isi au cununa lor.
In familie/neam =toate sunt interconectate.
Inchipuie-ti cat avantaj pe cei care au familie un preot,o calugarita...macar un credincios mai acatarii acolo,sa faca toate randuielile si sa il impace pe Dumnezeu; mare binecuvantare!