Sfânta Macrina a fost sora mai mare a Sfântului Vasile cel Mare, a lui Petru al Sevastiei și a lui Grigorie al Nisei. Din tinerețe și-a închinat viața slujirii lui Dumnezeu, căci murind logodnicul ei, și-a ales fecioria, ajutând-o pe mama sa, Emilia, la treburile gospodărești și la creșterea fraților mai mici. Împreună cu fratele ei, Sfântul Vasile, au întemeiat două mănăstiri în Pont, una pentru femei și alta pentru bărbați, cea de călugări fiind povățuită de Sfântul Vasile, iar cealaltă de egumena Macrina. Murind mama sa, și-a împărțit toată averea săracilor, trăind în nevoințe și rugăciune. Cercetând pe sora sa în boala ei cea de pe urmă, Sfântul Grigorie al Nisei a găsit-o cu totul slăbită de friguri și culcată pe o scândură. Pentru că sărăcia în mănăstirea fecioarelor era foarte mare, încât de-abia s-a găsit un văl vechi cu care să fie acoperit trupul ei pe când era dus spre îngropare, Sfântul Grigorie a acoperit-o pe sora sa cu mantia lui de episcop. În viața ei, Sfânta Macrina a făcut multe minuni, dând tămăduire bolnavilor și îndrăciților. Și a murit fericita în anul 380, fiind îngropată în Biserica „Celor 40 de Mucenici”, alături de mama sa.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|