[cristiboss56]

Biserica Ortodoxă îl sărbătoreşte astăzi pe Sfântul și slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. El este unul dintre cei mai importanţi proroci ai Vechiului Testament şi se bucură de o sărbătoare cu cruce roşie în calendarul Bisericii noastre. Alături de Enoh, este al doilea om al lui Dumnezeu despre care Scriptura Vechiului Testament ne spune că a fost ridicat cu trupul la cer şi nu a cunoscut moartea. Sfântul Ilie este cinstit de creştini ca mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă.
Sfântul Proroc Ilie s-a născut în Tesba Galaadului (de unde numele de Tesviteanul), într-o familie evlavioasă şi credincioasă unicului Dumnezeu. Tradiţia apocrifă relatează că era din tribul lui Aaron şi că tatăl său, Sovac, a văzut la naşterea lui îngerii Domnului înfăşurându-l în flăcări de foc şi hrănindu-l cu văpaie. Toată viaţa, Sfântul Ilie a fost mistuit de focul dragostei şi al slujirii, de râvna pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu. El a trăit în veacul al IX-lea, în timpul regilor din dinastia Omri a regatului Israel: Ahab (871-852 î.Hr.) şi Ohozia (852-851 î.Hr.) şi a fost înălţat la cer de Domnul în timpul regelui Ioram.
La moartea regelui Solomon, fiul lui David, cele zece triburi din nord s-au revoltat față de Roboam, urmașul lui Solomon, din cauza taxelor foarte mari puse pe popor. Doar triburile lui Iuda și Veniamin au rămas loiale casei lui David, în timp ce triburile din nord au pus rege pe Ieroboam, fiul lui Nabat, un fost funcționar de la curtea lui Solomon (III Regi 12, 1-20). Acest act istoric s-a petrecut în anul 926 î.Hr. Astfel au apărut două regate: unul în nord cu numele Israel şi altul în sud, în jurul Ierusalimului, cu numele Iuda.
În vreme ce regatul lui Iuda îşi concentra viaţa religioasă în jurul Templului din Ierusalim, regatul lui Israel se îndepărta tot mai mult de credinţa monoteistă mozaică, ajungând să adopte diverse divinităţi ale neamurilor vecine, acest fenomen având girul regalităţii israelite. Regele care şi-a depăşit înaintaşii în fapte urâte înaintea lui Dumnezeu şi care a adoptat şi impus poporului cultul unor zeităţi străine a fost Ahab (III Regi 16, 30-33). Prin căsătoria sa cu prinţesa Izabela, fiica lui Etbaal, regele Sidonului, pe lângă faptul pozitiv că şi-a găsit un aliat împotriva duşmanului comun Siria, a dus şi la impunerea de către vicleana sa soţie a cultului lui Baal, protector al Tirului şi Sidonului, şi a perechii sale feminine Astarte. Izabela este responsabilă de exterminarea cultului Dumnezeului cel viu (Iahve) şi propagarea, cu acordul tacit al lui Ahab, lui Baal în Israel (III Regi 18, 4, 13 și 19; 19, 10 și 14). Din referatul scripturistic vedem cum Izabela a pus să fie ucişi profeţii Domnului şi cum mai-marele curţii lui Ahab, Obadia, „om foarte temător de Dumnezeu” (III Regi 18, 3), a ascuns „cincizeci de proroci într-o peşteră şi alţi cincizeci în alta şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă” (III Regi 18, 4).
În aceste împrejurări apare o personalitate excepţională, şi anume Ilie din Tesba Galaadului (ţinutul muntos dintre Iordan şi deşertul arab). Misiunea sa profetică ne este relatată de Sfânta Scriptură a Vechiului Testament în Cartea a III-a a Regilor, capitolele 17-22 şi capitolele 1-2 din Cartea a IV-a a Regilor, iar personalitatea sa şi locul pe care-l ocupă în tradiţia iudaică sunt confirmate de textele din Noul Testament, când se face referire la Sfântul Proroc Ilie (Matei 16, 14; 17, 11-12; Marcu 8, 28; Luca 4, 25-26; 9, 8 și 19). Sfânta Scriptură ni-l prezintă pe Prorocul Ilie ca fiind „… păros peste tot şi încins peste mijloc cu o cingătoare de curea” (IV Regi 1, 8). După cum se poate observa, această înfăţişare de straşnic ascet este asemănătoare aceleia a Sfântului Ioan Botezătorul.
Activitatea sa era plină de curaj şi perseverenţă în demonstraţia că Iahve este unicul şi adevăratul Dumnezeu. Nu se cruţa, ştia deopotrivă să asculte şi să dea porunci, dar toate le făcea pentru a împlini misiunea pe care Domnul i-a dat-o, şi anume aceea de a arăta pe Dumnezeul cel adevărat, Domnul cerului şi al pământului şi de a scoate poporul de sub imperiul minciunii idolatre a unei zeităţi a naturii cum era Baal. Importanţa Sfântului Proroc Ilie pentru păstrarea adevărului revelat este fundamentală, el fiind modelul ideal al profetului şi apărătorului credinţei în Unicul Dumnezeu adevărat.
Sfântul Ilie era o persoană cu o înflăcărare cu adevărat divină. Puterea şi semnificaţia tulburătoare a faptelor sale vin din perfecta lor adaptare la cerinţele Domnului. De aceea, el este model pentru noi toţi în ceea ce priveşte împlinirea voii divine şi în păstrarea nealterată a adevăratei credinţe. Din cartea IV Regi, capitolul 2, aflăm că Sfântul Proroc Ilie, după ce a lăsat ca urmaș pe Elisei, a fost luat de un car de foc și înălțat la cer, fără a trece prin moarte. Despre ridicarea la cer a profetului, Sfântul Ioan Gură de Aur susține că a fost îmbrăcat de Dumnezeu în haină îngerească, iar Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă: „Dumnezeu a arătat din vechime măririle minunilor și semnelor și S-a folosit de modul înnoirii, mutând spre alt chip de viață decât cel în trupul supus stricăciunii pe fericiții Ilie și Enoh, nu prin prefacerea firii, ci prin schimbarea conducerii și îndrumării ei”.
Cinstea deosebită de care se bucură Sfântul Ilie înaintea lui Dumnezeu se vede în prezența sa pe Muntele Tabor alături de Moise, atunci când Mântuitorul S-a schimbat la Față înaintea ucenicilor Lui. Moise și Ilie au fost de față lângă Domnul în slavă, primul ca primitorul și dătătorul Legii, al doilea drept cel mai neînfricat luptător în apărarea credinţei într-un singur Dumnezeu. În timpul vieții sale profetice, Sfântului Ilie, potrivit relatărilor din cartea III Regi, cap. 19, i S-a arătat Dumnezeu, iar el și-a acoperit fața cu mantia, pentru că nu putea privi slava lui Dumnezeu. Iată că pe Muntele Tabor, Sfântul Ilie a văzut slava lui Dumnezeu atunci când Domnul nostru Iisus Hristos S-a schimbat la Față. Prezenţa sa la Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos ne arată importanţa exemplului său de mărturisire a dreptei credinţe, iar viaţa lui este mai ales un model anahoretic pe care îl oferă lumii monahale creştine.
Poporul dreptcredincios îl cinsteşte în mod deosebit şi îl consideră mare făcător de minuni, de aceea peste 120.000 de români îi poartă numele. Sfântul Proroc Ilie este ocrotitorul Forţelor Aeriene Române. Multe biserici din oraşele şi satele ţării noastre îl au ca ocrotitor şi astăzi îşi sărbătoresc hramul. Să ne rugăm şi noi astăzi Sfântului Ilie prin cuvintele imnografului: „Cel ce a fost înger în trup, temeiul prorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, gonește bolile și pe cei leproși îi curățește. Pentru aceasta și celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăște tămăduiri”.