Sfântul Isaachie era din părțile Răsăritului și venind la Constantinopol în zilele împăratului Valens (354-378), care era arian, l-a îndemnat să deschidă bisericile ortodocșilor, prorocindu-i că dacă nu va face acest lucru va pieri în război. Și prorocia s-a împlinit întocmai, că fiind biruit Valens de goți, a pierit în foc. Cuviosul Dalmat a fost ostaș în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395), însă lăsând toate cele lumești, a luat cu sine numai un fiu al său, Faust, și s-au dus la Mănăstirea Cuviosului Isaachie, aproape de Constantinopol. Acolo au îmbrăcat haina monahală și trăiau în post și rugăciune. Când Cuviosul Isaachie a ajuns la adânci bătrâneți, l-a numit egumen al mănăstirii pe Dalmat, care a fost hirotonit preot. Dalmat a fost de mare ajutor Sfinților Părinți la Sinodul al 3-lea Ecumenic, care s-a ținut la Efes, în 431, pe vremea împăratului Teodosie al II-lea. Și plăcând cu desăvârșire lui Dumnezeu s-a mutat în pace la El, la adânci bătrâneți. Faust, fiul său, străbătând cu multă râvnă scara nevoințelor pustnicești, s-a mutat și el în pace la veșnicele locașuri.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|