View Single Post
  #3  
Vechi 16.08.2017, 14:02:39
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locație: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

1.Agricultura

Agricultura a fost cea mai importanta ramura economica din zona Husi, care beneficiaza de un mare potential, atat agricol in general, cat si viticol in special (podgoria Husi fiind renumita inca din vremea lui Stefan cel Mare si Sfant).

Din pacate potentialul agricol si viticol al zonei Husi nu a fost valorificat in totalitate inainte de 1989 din motive pe care le voi expune mai jos.

In urma procesului de cooperativizare a agriculturii din anii 50, apar si in orasul Husi doua unitati de tip CAP- in 1961 fiind infiintate CAP Husi si CAP Corni.

Infiintarea CAP-urilor a avut si efecte pozitive, dar, mai ales pe parcursul anilor 80, s-au manifestat si aspecte negative in functionarea si activitatea CAP-urilor.

Dintre aspectele pozitive se pot aminti:

-Comasarea terenurilor agricole, fapt care a creat premisele practicarii unei agriculturii intensive, moderne, pe mari suprafete compacte, cu mijloace tehnice moderne (mecanizare, irigatii, etc)

-Cresterea productivitatii la hectar

-Posibilitatea obtinerii unor productii mari de legume, fructe, plante tehnice, care puteau fi industrializate si valorificate in mod superior



Insa, pe parcursul anilor 80 in special, s-au manifestat si fenomene negative in activitatea CAP-urilor:

-In primul rand, modul de retribuirea a membrilor cooperatori era unul deficitar si inechitabil.
Desi statutul CAP-urilor preciza ca aceste unitati erau proprietate privata de grup (asociativa), iar retribuirea membrilor cooperatori trebuia sa se faca prin hotararea adunarii generale, in practica acest lucru nu se respecta.
In primul rand, necesarul de produse care trebuia predat la fondul centralizat era tot mai mare pe parcursul anilor 80, apoi o parte din muncile SMA se plateau tot in produse, si abia la urma erau retribuiti membri cooperatori.

Astfel, mai ales pe parcursul anilor 80, membri cooperatori erau retribuiti cu canditati tot mai mici de produse, iar, de multe ori, si intr-un mod incorect, deoarece retribuirea si plata se facea in functie de zile-munca, a caror evidenta nu era tinuta tot timpul intr-un mod corect de catre brigadieri (de multe ori sotiile brigadierilor erau trecute in evidenta cu zile-munca fictive).

Acest lucru a generat nemultumiri justificate a membrilor cooperatori, aparand fenomene precum furturile din recolte, dezinteres in executarea lucrarilor agricole, etc.




-Apoi CAP-urile trebuiau sa livreze produse la fondul centralizat la preturile impuse de stat


-O alta parghie importanta utilizata de stat pentru a controla activitatea din CAP-uri erau lucrarile de mecanizare efectuate de catre fosta Intreprindere de mecanizare a agriculturii, prin sectiile de mecanizare a agriculturii (SMA).

Aceste lucrari se faceau la preturile impuse de stat, preturi care erau evident in favoarea statului si in defavoarea CAP-urilor.

Solutia ar fi fost ca utilajele agricole sa fie date gratuit de stat in proprietatea CAP-urilor.

La nivel de zvon se spunea ca daca nu venea revolutia, aceasta masura urma a fi adoptata.



-Apoi, animalele (in vederea sacrificarii si industrializarii carnii) si laptele erau preluate de la CAP-uri de catre stat, prin intermediul unitatilor ICIL (Intreprinderea de industrializarea si comercializare a laptelui) si IRIC (Intreprinderea de industrializare a carnii), la preturile impuse de stat.

A fost o masura gresita!

Trebuiau create in comune sectii sau unitati (in cadrul CAP-urilor), eventual chiar de capacitatea mai mica, de prelucrare si industrializare a carnii si laptelui, lucru care ar fi contribuit la consolidarea si dezvoltarea CAP-urilor, la cresterea puterii lor financiare, la posibilitatea retribuirii mai bune a membrilor cooperatori, la creearea de locuri de munca in mediul rural, la evitarea exodului de la sat la oras si in final la dezvoltarea localitatilor rurale, in primul rand prin stabilizarea fortei de munca in mediul rural.



-In plus, bazele de receptie a cerealelor erau tot a statului- prin intermediul fostei Comcereal- CAP-urile platind la preturile stabilite de stat insilozarea si depozitarea cerealelor.



-Un alt aspect negativ era si existenta unei birocratii importante- trei cu mapa doi cu sapa- iar de multe ori unele decizii privind activitatea din CAP-uri erau luate din birourile directiilor agricole judetene, fara a se consulta presedintii si inginerii agronomi din CAP-uri, care cunosteau cel mai bine situatia de la fata locului, conditiile climatice, geografice, de sol, etc din zona respectiva!
Astfel, in unele cazuri, se impunea CAP-urilor cultivarea unor anumite plante, fara a se tine cont daca acele plante au posibilitatea reala sa dea o productie sadisfacatoare in zona respectiva.



-Apoi mai exista si fenomenul rapotarilor umflate a productiei la hectar- una scrie in ziar, alta-i treaba pe hectar.
Din cele discutate cu un fost inginer agronom care a lucrat la fostul CAP Tatarani, acest fenomen a fost generat de indicatiile primite din partea unor activisti de partid.

Desi la nivel de CAP presedintele si inginerul agronom cunosteau exact productiile reale la hectar, totusi, cand se raportau la directiile agricole judetene, acest productii erau mult umflate, deoarece daca s-ar fi raportat productiile reale, presedintele din acel CAP ar fi fost criticat, acel CAP nu ar mai fi primit diplome si medalii de asa-zis erou al muncii socialiste, etc.



-Un alt fenomen negativ in activitatea CAP-urilor a fost si faptul ca desi membrilor cooperatori li se retineau contributiile datorate la fondul de pensii si cel al asigurarilor sociale, totusi de multe ori conducerea din CAP-uri nu vira aceste sume in conturile respective, astfel incat, atunci cand ieseau la pensie, membrii cooperatori se trezeau cu pensii foarte mici.


-O alta masura aberanta, aplicata in mediul rural, sub pretextul sistematizarii rurale si valorificarii terenurilor agricole, a fost faptul ca se atribuiau numai 250 mp pentru constructia unei case si a anexelo gospodaresti.
Evident ca pentru o casa si o gospodarie in mediul rural aceasta suprafata era mult prea mica, fiind total insuficienta pentru a se putea amenaja o gradina de legume, a se cultiva vita de vie, a se construi anexe gospodaresti pentru animale, etc.

-Este adevarat ca fiecare membru cooperator aveea si un lot-tip in folosinta personala, iar majoritatea astfel de loturi erau cultivate cu vita de vie.
Reply With Quote