[Iorest]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Nu ştiu dacă ea se simte nedreptăţită, mie îmi pare sigură pe ceea ce caută: un bărbat credincios. Or, să mă ierte ceilalţi cititori, [b]e foarte greu de găsit unul care nici habotnic să nu fie şi cu care să ai şi o comunicare/relaţionare bună.]/b] Este, cred, unul dintre momentele decisive ale vieţii când Dumnezeu şi-arată mila binecuvântată, acela în care punem bazele unei căsnicii bune. Cu alte cuvinte, fără ajutor de sus, mă îndoiesc serios că l-ar putea găsi.

Dar, repet, asta e strict reacţia mea empirică, după o serie de încercări de a cunoaşte băieţi şi nepotriviri ulterioare.

Depinde ce înțelegi tu ca femeie prin „bărbat credincios” și la ce te referi când spui „habotnic” sunt niște noțiuni la care fiecare femeie văd că are o raportare proprie și care pot ascunde limitele de credință ale femeii.

Nu se poate referi la un bărbat ca fiind habotnic dacă el e drept credincios și femeia are viziuni ecumenist-pietiste, new-agiste sau care amestecă „ortodoxia comodă”, în cazul ăsta s-ar putea ca bărbatul să aibă dreptate și nu femeia.

În alte cazuri este vorba de invidia femeii față de statornicia bărbatului în credință și o să-ți pun la suflet un cuvânt de la Părintele Paisie Aghioritul din volumul „Cuvinte Duhovnicești -Viața de Familie”:


„Viaţa duhovnicească a soţilor ”
[...]- Părinte, duhovnicul femeii îl poate ajuta şi pe bărbatul ei?
- Uneori, pentru a putea fi ajutat bărbatul, duhovnicul trebuie să facă lucrare duhovnicească în femeia aceluia. Iar de la femeie binele se va transmite la bărbatul ei, care, de va avea inimă bună, Dumnezeu îl va ajuta să se schimbe.
Femeia are evlavia sădită în firea ei. Dar atunci când bărbatul, deşi este de obicei puţin mai indiferent fată de biserică, va lua o întorsătură duhovnicească, va înainta apoi cu statornicie în viata duhovnicească, nemaiputând fi ajuns de femeia lui.
În aceste cazuri se poate ca femeia să-l invidieze, pentru că nu sporeşte ea. De aceea, în aceste cazuri, le spun bărbaţilor să fie cu băgare de seamă. Dar oare de ce? Pentru că, cu cât bărbatul va trăi mai duhovniceşte, cu atât mai mult îi va sta împotrivă femeia, dacă ea nu trăieşte duhovniceşte.
Dacă bărbatul va spune: "Este târziu, hai să mergem la biserică", femeia va răspunde: ' Du-te singur. Nu vezi că am o grămadă de treburi?".
Iar dacă bărbatul îi va spune: "De ce este stinsă candela?", sau de va merge el singur să o aprindă, va răni egoismul femeii, care va începe să strige: "Ce, o să te faci preot?", Ce, eşti călugăr?". Se poate chiar să-i spună: "De ce să ardă candela? Mai bine să dăm untdelemnul la vreun sărac".
Până acolo poate ajunge, la teorii protestante. Fireşte, după aceea se mâhneşte pentru îndreptăţirile pe care le-a spus, dar se mâhneşte şi pentru sporirea pe care o vede la bărbatul ei. În aceste cazuri este mai bine să se stingă candela de o mie de ori, decât să meargă bărbatul să o aprindă. Pentru a păzi familiile de destrămare, le spun bărbaţilor: "Să-i spui femeii tale atunci când o vei găsi în toane bune: «Dacă merg la biserică şi fac puţină rugăciune şi câte-va metanii, sau dacă citesc vreo carte duhovnicească, nu le fac pe acestea din multa evlavie, ci pentru că ele mă frânează şi mă ţin să nu fiu atras de această societate jalnică şi astfel să merg la baruri de noapte cu prietenii»". Când bărbatul va mânui astfel problema aceasta, atunci femeia se va bucura şi se poate ca ea să se schimbe şi chiar să-L întărească în cele duhovniceşti. Iar dacă nu va proceda astfel, va ajunge să-i rupă oasele, şi apoi chiar la divorţ. Dacă bărbatul vrea să o ajute duhovniceşte pe femeia sa, este bine să încerce să o împrietenească cu o familie care trăieşte duhovniceşte, astfel încât, văzând ea evlavia mamei din acea familie, să se îndemne şi ea să o urmeze.”[/…]
Cuviosul Paisie Aghioritul – „Cuvinte Duhovnicești” vol. IV „Despre Familie”, paginile 169-170.

Știi care e paradoxul ?

Multe femei spuneți că vreți „bărbat credincios” dar când îl întâlniți pe cel care arde pentru credință spuneți că e prea habotnic, în cazul ăsta mi-e că multe dintre voi vă jucați cu cuvintele și nu știți ce vreți de fapt, sau vreți un bărbat de plastilină, care să mimeze credința de ochii lumii și care să facă și din mersul la Biserică un joc de societate și impresionarea celorlalți enoriași cu imaginea familiei idilice.

Unele lucruri nu se schimbă, Cuviosul și Sfântul Paisie Aghioritul a intuit calibrul pe care-l poate avea bărbatul în viața duhovnicească și invidia femeii lui față de credința lui, nu degeaba se zice în popor că „bărbatul e cruce întreagă.”