Marcu 4 ( 35-41 )
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: să trecem pe țărmul celălalt. Lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei, așa cum era în corabie, căci erau și alte corăbii împreună. Și s-a pornit un vifor mare de vânt și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la cârmă dormind pe un căpătâi; L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți pasă, oare, că pierim? Atunci, sculându-se, El a certat vântul și a zis mării: taci, liniștește-te! Și s-a potolit vântul și s-a făcut liniște mare. Iar lor le-a zis: de ce sunteți așa fricoși? Cum de nu aveți credință? Și s-au înfricoșat cu frică mare și ziceau unul către altul: oare, cine este Acesta, că și vântul și marea ascultă de El?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|