În prealabil postat de suslik
Tipic pentru ciripele: hai la o mica birfa. Nu te-o intrebat nimeni, dar "stiu io, duamna profa!" Probabil ca e ciclica treaba, ca si alte chestii la urmasele lui Lilith, pardon, Evei. Te-o intrebat cineva? Bine, ca era si greu de observat ce ai scris. "Oau! Ziua, fiind lumina de la Soare, obiectele au umbra! Cine mai stia asta, pina la mine?! Aflati de la mine chestia asta prima data, fraierilor!"
Da, eu am o credinta compozita, crestin-ortodoxa la baza, mai degraba politeist-sincretista, cam ca imparatilor romani care aveau si icoane (datorita cultului meu pe ntru natura, animale si viata, precum datorita tot mai marii aversiunii pentru monoteismele abrahamice si fantismul lor orb, cu exceptia iudaismului, care niciodata nu a avut cruciade, razboaie religioase si jihaduri: asta e pe scurt geneza a ce cred) dar autocompilata, sa zic asa. Asa gindesc si simt, asa cred. Nu mai cad vreodata in capcana de a cauta adevarul in invataturi facute de unii si primite pe nemestecate de altii, de a mai spera la dinamism si variatie in "produse finite". Catalin m-a intuit bine (de fapt, ne cunoastem demult, desi nu personal): cunosc, dar resping. Si imi asum in totalitate ce cred. "Non Serviam!", cum a zis Cineva, cindva.
Probleme?! E viata mea, e sufletul meu, e mintuirea mea. Cit nu le periclitez pe ale altora, cred ca e fair-play sa fiu lasat in pace. Eu spun doar ce cred. Nu zic ca asta e adevarul, pentru ca, surpriza! stiu ca sint uman si deci supus greselii. Deci, (stiu ca) ma pot insela. Daca mi se va dovedi ntr-o zi ca ma insel, la modul practic, ca lectie de viata si demonstratie teologica deopotriva, nu voi avea probleme sau sovaieli in a ma da jos de pe soclul pe care "aglutinatii pentru cauza" (credinciosii, in sensul cel mai larg deci si religios si ideologic, care sint lipsiti de simt critic) isi inchipuie ca ma asez. Ai inteles? sau ar trebui sa scriu in pseudoromana barbara vorbita de snobii regionalisti, tefelisti si sorosisti din Untold City?
|