[lidiap]

Incerc sa mai lamuresc putin din semnele de intrebare.
De foarte multe ori am incercat sa discut cu el ce l-a determinat sa ma insele. Niciodata in acesti doi ani nu a dorit sa discute cu mine deschis. Un barbat cu coloana vertebrala si respect fata de sotie i-ar fi spus clar: nu mai doresc sa fim impreuna, am pe altcineva, vreau sa divortam, etc. Nu, sotul meu a preferat sa duca o viata dubla, sa fie calcat, spalat, hranit de nevasta dar satisfacut de amanta. Sunt constienta ca in viata familiei apar probleme dar ele se discuta, cheia fiind comunicarea. Nu ma agat de el, ca nu e ultimul barbat de pe planeta, dar acest esec in viata personala m-a dat peste cap si nu e usor de digerat. La 40 de ani eu cred ca trebuie sa fii mai responsabil, sa fii capabil sa-ti faci ordine in viata fara sa ranesti atatea persoane din jur. Pentru mine fetita ramane prioritatea zero dar nimic nu va mai fi la fel ca inainte.
In momentul de fata sunt intr-un canon dat de parinte, sper sa ma ajute Dumnezeu sa il duc cu bine la capat si la final vom vedea ce se va alege. Cea mai mare problema tine de psihicul meu care e la pamant si limita dintre speranta si deznadeste este foarte subtire. Probabil din cauza putinei credinte.