[simpllu]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Aflăm că prin păcat strămoșesc se înțelege înclinația spre păcat. Copilul, bebelușul sau nou-născutul care moare în această stare nu poate fi învinuit pentru păcat, căci doar nu l-a comis el în mod conștient și voit. Dumnezeu care este Bunătate, Iubire, Dreptate nu va pune la întuneric un suflet care nici nu a apucat să cunoască lumea în care a trăit poate cîteva ore. Orice om care crede orbește că acel suflet va locui o veșnicie în Iad are probleme grave de discernămînt.

Şi putem merge mai mult după simţirea unui părinte cu mult discernământ şi cu o trăire ortodoxă în duh şi nicidecum în literă, care spune aşa:

Deci, apărarea ortodoxiei înseamnă să ne apărăm singura cale în care ne putem regăsi pe noi şi Îl putem întelege pe Dumnezeu cel adevărat. Dar a fi ortodox este a iubi întreaga lume, pe prieteni şi pe vrăsmaşi, şi a avea încredere în Dumnezeu. Dacă cineva îşi pune problema, şi mulţi, poate toţi şi-o pun: oare numai ortodocşii se mântuiesc? – eu întrezăresc în întrebarea aceasta un duh al iubirii, care n-ar răbda gândul că cel din afara ortodoxiei ar putea pieri; chiar eu aş putea fi în afara ortodoxiei, şi aici e un fel de a iubi aproapele ca pe sine. Adică, dacă cel din afara ortodoxiei neapărat se pierde, cum zice o anumită idee, un fel de gândire, mă văd eu în starea lui şi nu pot răbda lucrul acesta. Răspunsul meu la întrebare este: Dacă în mine, păcătosul, se găseste destulă dragoste să mă gândesc şi la cei care eventual pier, oare în Dumnezeu este mai putină dragoste!? Întrebarea aceasta mi-a fost răspunsul, şi cu conştiinţa că Dumnezeu iubeşte mult mai mult decât ce putem închipui noi, las în competenta şi atotputerea iubirii lui Dumnezeu pe toţi, şi îmi caut în ortodoxia pe care am găsit-o şi în care mă aflu şi în care cred, îmi caut mântuirea. (Ierom. Rafail Noica)

http://ortodox.md/ieromonah-rafail-n...-se-mantuiesc/