Citat:
|
Nu am incotro, poate personal nu as mai vrea sa il vad la cat am suferit din cauza actiunilor lui dar trebuie sa ramana prezent in viata fetei. Drept pentru care o duce la scoala dimineata. Am epuizat toate argumentele care sa duca la o reconciliere, pur si simplu trebuie sa accept ca iubirea noastra a murit si in ziua de azi nu se mai fac sacrificii nici macar de dragul copilului. Eu eram dispusa sa trec peste toate dar am constatat ca in ciuda tuturor incercarilor el nu-si mai doreste o familie, obligatii... Momentan isi doreste libertate, parca e intr-o stansoare in casnicie.
|
Am citit tot mesajul, insa am boldat doar aceea secventa care subliniaza responsabilitatea ta personala; iubirea voastra moare (se ofilleste)fiindca nici tu nu o mai uzi. E drept ca esti intr-o situatie prea grea pentru un om normal, dar ai intrat pe un forum ortodox unde "logica" ar trebui sa fie ortodoxa, nu normala.
Sentimentul ca nu ai mai vrea sa-l vezi
e sentimentul iubirii tale pe care tu vrei s-o inabusi, ca, vezi, Doamne(!), n-ai incotro. Ba ai.
Pentru ca nimanui nu-i este data o cruce peste puteri de dus, rezulta ca tu nu mai vrei s-o porti fiindca logica normala a cununiei duce la Hollywood, nu la Evanghelie.