[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

O să fac eu pe avocatul diavolului aici, Dumnezeu să mă judece.

Logica normală a căsătoriei este iubirea şi respectul reciproce. În creştinism (cununie), la aceastea se adaugă şi împreună lucrarea pentru a face voia lui Dumnezeu şi a dobândi viaţa veşnică; pe scurt, lupta pentru mântuire. În niciuna dintre aceste situaţii, adică ceea ce numeşti tu logica normală a cununiei, nu e de dorit ca unul dintre soţi (sau ambii) să înşele.

Teoretic.

Cine, suflete, spune că trebuie să fii infestat cu consumerismul Hollywood-ului ca să ai o minimă demnitate şi consideraţie faţă de tine încât să-ţi doreşti să nu fii înşelat într-o relaţie, mai ales când cel de lângă ţi-e soţ?

Nu e atat de simplu.
Uite si tu cum cauti acum satisfactie sentimentala (sentimentalista?), unii o cauta si dupa casatorie..
Li se pare ca au gasit-o cand se casatoresc, pe urma imediat dupa ca au pierdut-o.
Ce fac atunci? O cauta iar, si de obicei, in alta parte.
Sau raman cu frustrari si o tensiune continua in relatia curenta..
Ambele alegeri sunt nefericite si sursa de nefericire.

Apoi, revenind la Evanghelie, până şi Hristos dă voie oamenilor să divorţeze, atâta vreme cât unul dintre ei a călcat strâmb, tocmai pentru că, prin asta, a rănit iubirea din cuplul binecuvântat de Dumnezeu prin sfânta taină.

Hoho..nici asta nu e atat de simplu.
Pana acolo, oamenii "ranesc iubirea" de nenumarate ori si in nenumarate feluri..

Dar ce nu ai aflat tu inca, este ca tocmai din asta creste cu adevarat ubirea..nu cu hedonism afectiv.

Deci de unde până unde ne trezim să-i solicităm noi femeii acesteia să ierte, când probabil (eu mai mult ca sigur) nu suntem mai breji în credinţă decât ea?

E bine sa te smeresti, dar cu smerenie autentica, adica sa ai dar sa fii ca si cand nu ai, cautand, ravnind, nevoind sa dobandesti, indemnand si pe altii sa cuate, sa dobandeasca.


NU sa nu ai si sa zici "poftim, n-am". Asta inseamna sa fii sarac si sa te fudulesti cu asta.

Si poate ai auzit tu de iubirea aia supra-naturala, in care il iubesti doar pe ala cu care ai legaturi de sange sau satisfactiile care ti le ofera..

Pari foarte docmentata, asa ca te las pe tine sa ghicesti unde e pomenita..

Fireşte că, duhovniceşte vorbind, iertarea e drumul la care ne cheamă Hristos. Dar nicăieri nu spune să-l obligi pe omul de lângă tine să se pocăiască, or, din moment ce soţul ei nu mai vrea să audă de familia din care a plecat, ce propui? Să-l lege de scaun şi să cheme preotul să-i citească dezlegări?

Nu, dar nu strica sa-l cheme la impacare, asa e?
Iar asta nu se poate face fara o atitudine potrivita.

Daca a constientizat ca o anumita mandrie e posibil sa fi condus la situatia de fata, ea nu se trateaza decat prin opusul ei: smerenia.