[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Pietism, nimic mai mult. Notele de subsol fac mereu referire la hotărârile ce s-au luat la al VII-lea Sinod Ecumenic. Rugăciunile de sfinţire a icoanelor sunt introduse pentru prima dată de Mitropolitul Petru Movilă în Molitfelnic abia la 1646. Ruşii sfinţesc icoanele, grecii nu, românii şi da şi nu. Deci cum e bine, dacă este să ţinem cont de hotărârile unui Sinod?

Toti sfintesc icoanele, chiar in link-ul dat de tine scrie clar ca grecii sfintesc icoanele: http://www.pemptousia.ro/2013/10/sfi...partea-a-doua/
Din faptul ca se sfintesc si racelele cu sfinte moaste reiese ca nu se face sfintirea icoanelor din cauza faptul ca icoanele ar fi deja sfinte si clericii sunt ignoranti si nu cunosc asta, cum reiese din articolele celor doi preoti. Parintele Staniloae sustine sfintirea icoanelor, spunand ca sfintitrea icoanelor accentuează puterea lucrătoare a celui reprezentat în ea: "Prin sfinţire se face din icoană un loc în care Hristos sau sfântul e obişnuit să fie chemat şi să-şi reînnoiască venirea, prezenţa sau lucrarea."
Pe de alta parte, vedem ca inainte nu se sfinteau nici vasele folosite la slujbe, nici crucea, etc. Deci nici nu avea cum sa existe practica sfintirii icoanelor, din moment ce nu exista aceasta nici pentru alte lucruri. Practicile Bisericii au evoluat, asta nu inteleg acesti teologi care vor o reintoarcere la primele secole. Nici Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur nu exista inainte de Sfantul Ioan.

Am mai spus ca acelea nu sunt hotarari ale Sinodului VII, referirea la acest Sinod se face in contextul in care la sinodul impotriva icoanelor iconoclastii spusesera ca nu se face o rugaciune de consacrare a icoanelor. In epoca erau si exagerari in ceea ce privetse icoanele: http://ortho-logia.com/Romanian/Iconoclasm.html
"Asterie al Amasiei povesteste ca, în secolul VII, imaginile brodate ale sfintilor ornau vesmintele de ceremonie ale membrilor aristocratiei bizantine. La Alexandria, domni si doamne se plimbau pe strazi îmbracati în haine ornate cu imagini sacre. O venerare excesiva a icoanelor avea loc chiar în practicile curente din Biserica: astfel, icoanele erau luate uneori drept nasi si nase de botez sau ca nasi de calugarie. Existau fapte înca si mai curioase: anumit preot razuiau culorile icoanelor amestecându-le cu Sfintele Daruri si distribuind acest amestec credinciosilor, ca si cum Trupul si Sângele lui Dumnezeu ar fi trebuit completate cu ceva sfânt; aceasta practica aminteste de un alt abuz raspândit, acela de a bea ulei din candelele care fusesera aprinse la icoane sau moaste. Alti preoti oficiau Sfânta Euharistie având o icoana drept altar."