În prealabil postat de suslik
Bine, este un truism ca fiecare confesionalism isi creeaza propria galerie de mituri narcisiste, fie ele fondatoare sau propangandistice. Adevarata tema a discutiei, acoperita de rugina orgoliului doctinar de grup, era "cum (prin cine) trimite Dumnezeu Harurile Sale?".
Daca admitem cu totii ca Divinitatea este Suverana si Atotputernica, si mai ales ca nu creatura este apta sa ii "dicteze" Creatorului tot felul de ingradiri confesionaliste in lucrarea Sa, atunci o multime de intrebari isi gasesc un raspuns tacit si evident.
Si, daca ne referim la adevarata tema atopicului, de la care si-a luat numele, anume ecumenismul, atunci e si mai clar: deopotriva sincretismul extrem si conflictele doctrinare extreme sint cai troieni ai Celui Rau. In consecinta, daca punem umanitate pe cel putin acelasi nivel cu confesionalismul sau ideologia, daca nu chiar mai sus, asa cum ar fi normal (omul a fost creeat inaintea oricaror biserici sau partide, evident) putem ajunge la un consens.
Asa ca si extremistii care vor o unire artificiala, de pilda tov. Bergoglio, secretar general al Partidului Eurosocialist Post-Conciliar, sau arhonda ala in negru-corb al Atenei, care isi scoate crucea arhiereasca de la git cind viziteaza lagare de refugai muslimi (ca ipochimenul o face fie din lasitatea omului bine situat social care tine al naibii de mult la hoitul lui si la ce a acumulat in viata asta, fie din aglutinare cu sort si echer, inca mult mai bine platita, pe linia planului Kalergi, e irelevant), si adunaturile (auto)conflictuale de raspopiti nepomenitori, care "marturisesc" un Cristos imaginar si un Dumnezeu fezandat dupa reteta schismatica, sint deopotriva in eroare adinca, in care trag si pe altii.
Daca ne ferim de ambele gasti, chit ca prima e, ups! cea oficiala, atunci putem dormi linistiti privind viata noastra eterna.
Si mai cred ca e un moment bun pentru punerea unui final al acestui topic care seamana demult cu un serial de tabloid.
|