[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Şi uite aşa din acţinea de a stabili canonicitatea icoanei am ajuns la rugăciuni de sfinţire. Cum s-a ajuns a aceste rugăciuni, de la cine le-am preluat (şi în ce perioadă!), nu interesează pe nimeni, important este că majoritatea asta fac. Ignoranţă pură! Uite aici şi explicaţia:

"Încă din vechime, înainte ca o icoană să fie cinstită, ea era adusă şi prezentată episcopului sau preotului, dar nu cu scopul de a o „sfinţi”, ci de a recunoaşte în ea „icoana”. În anumite regiuni ale Bizanţului iconografii nu scriau numele sfântului pictat, ci mergeau la episcop sau preot, şi dacă acesta recunoştea „canonicitatea” chipului zugrăvit, el însuşi scria cu mâna: „Iisus Hristos”, „Maica lui Dumnezeu”, „Sfântul Nicolae” sau numele care se cerea. Această acţiune a fost considerată în popor „sfinţire a icoanei”, dar ea nu presupunea citirea vreunei rugăciuni sau stropire cu agheasmă."

Desigur, toti sunt ignoranti de sute de ani, ierarhi, preoti, sfinti si doar marele teolog parintele Pruteanu e intelept, luminatorul ortodoxiei. Asa au inceput si sch,ismele sau ereziile, unui preot, calugar sau erarh i se parea ca el stie mai bine decat toti ceilalti si decat Biserica. Nu te-ai gandit ca poate parintele nu e infailibil si poate gresi, sau ii scapa ceva? Tot parintele spune ca nu exista minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim si ca de sute de ani ierarhii, preotii si credinciosii care merg acolo ii pacalesc pe ceilalti. Trebuie sa te uiti si cine e cel ce face niste afirmatii. In primul mileniu, din ce am vazut, nu se facea sfintire cu apa sfintita pentru nimic, probabil aceasta practica a fost introduse dupa aceea. Chiar Molitfelnicul este realizat in secolul IX, dupa Sinodul VII.