Citat:
În prealabil postat de suslik
gpalama, ai si tu dreptatea ta, dupa cum am zis mai sus, mai ales ca se bazeaza pe doctrina palamita, care este perfect ortodoxa. Insa tu uiti o treaba: daca putea exista o cale superioara Euharistiei, Domnul nu ar fi instituit, la ultima Sa masa de Seder pe Pamant, Sfantul Sacrament.
E foarte primejdioasa dorinta de vedea Entitati, nu mai zic pe Dumnezeu Insusi. Te poti trezi brusc cu o transmogrificare din asta, cu 99% sanse sa fie una demonica, "Hristos" adica, care sa te ia in ras "ma scuzi, credinciosiule, dar poate Ma inveti tu cum sa Ma arat oamenilor?! de fapt, nu, nu sunt Hristos, sunt din Partea Adversa, si daca nu te cumintesti cu prostia asta, te voi lua cu mine cand vei iesi din trup".
|
De acord cu ce zici, sunt sanse mari ca visand la Hristos sa cazi. Rau de tot. Din nou, de acord intru totul aici.
Insa nu uita ca sensul vietii noastre este totusi Hristos. Unirea cu El, "Hristos traieste in mine". Si asta nu la nivel declarativ ci la nivel zilnic, de viata.
Ca sa intreb, ce fel de viata crestina este aceea in care fugim de Hristos, de frica intalnirii cu El, cand de fapt El este totul pentru noi? Poate o sa dam si de draci deghizati insa ne ferim de ei, acum nu mai fug dupa Hristos de frica dracilor? Zice Hristos sa ne pazim nu sa renuntam. E delicat subiectul asta.
Eu nu combat Euharistia si nu adaug nimic nou la invatatura Bisericii asupra Euharistiei, ce zic eu este ca fiecare lucru are rostul lui in Biserica si nu are sens sa fortam Euharistica ca singura cale catre Hristos, ca singura cale de sfintire si lumina sau ca suprema cale de luminare.
Intru toate incerc sa fiu in comuniune cu Biserica in marturie, logica duhovniceasca. Adevarul este acela marturisit de sfinti in comuniune cu altii si cu restul Bisericii si nu in solitudine a marturisirii.