Citat:
În prealabil postat de gpalama
Intrebarea asta este absolut irelevanta. Da ma impartasesc, restul tine de viata mea privata.
Faptul ca ma impartasesc poate sa nu aiba nici o semnificatie daca sufletul meu nu simte nimic asa cum se intampla la majoritatea crestinilor.
Si este usor provocatoare pentru ca dpmdv arata de fapt o neintelegere a tainelor si descoperirilor pe care le face harul in Impartasire dar si in rugaciune.
Harul lucreaza altfel in Impartasire si altfel in rugaciune, este simtit altfel si descopera sufletului cu totul alte lucruri.
Nu ma pot impartasi zilnic de asta nu pot vorbi despre ce inseamna asta.
Insa ma pot ruga zilnic. Si rugaciunea este o cale mare. Si aduce, la fel ca si Impartasirea pe Dumnezeu.
Si sfintii au urmat calea rugaciunii. Si de fapt asta este calea corecta, pentru ca de fapt noi urmam o experienta, si nu urmam un punct izolat in timp, in fiecare zi in care ne impartasim si apoi s-a terminat.
Exact cum ma intrebati voi pe mine daca eu ma impartasesc, si eu va intreb pe voi: va rugati in fiecare zi? Daca da, este o rugaciune rodnica in vreun fel?
Pentru ca voi va orientati spre un punct, si nu spre o traire continua a harului prin rugaciune.
Sunt prezent zilnic langa Dumnezeu, s
|
Ce am subliiat, este gandirea ta anti-euharistica, nu indeajuns de subtila ca sa ne scape.
Tu iti dai seama ca il pui Palama deasupra lui Hristos?!
Palama nu e decat un om. Daca se gasesc in manuscrise dovezi ca de fapt e erezie ce sustinea, atunci va fi, normal, scos din sinaxar. Stiu, din nefericire, nu se opereaza, din temeri absurde de "smintire", modificari insinxar. Sunt stalpnici care erau eutihieni/severieni, si totusi sunt acolo. De ce? Dumnezeu stie. Nu suntem obligati sa avem evlavie la vro persoana din sinaxar. Ba chiar, cu exceptia, Preasfintei, Inaintemergatorului, si Apostolilor, le putem ignora pe toate. Adica, daca ii cinstim (in cazul Imparatesei Cerurilor, preacinstim) doar pe acestia, si fata de restul suntem sceptici, nu gresim. Stii de ce? Tocmai pentru ca exista fenomenul acesta, nefericit,
un fel de idolatrie ascunsa, de sanctolatrie, de disipare a inchinarii. Unii vad in unii sfinti sau sacerdoti in viata (si mai grav!!) un soi de "gurusi" indumnezeiti, cam niste dumnezei minori. Blasfemic si idolatru! Dumnezeu iarta o groaza de lucruri. Unele incredibil de pacatoase si destructive, daca pocanta ce urmeaza e sincera sau daca fapta e silita. Dar la nimic nu Se manie ca la intoarcerea dinspre El, ca la inchinarea la atceva/altcineva. Avem Preasfanta Treime, Puterile Ceresti, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Ioan Botezatorul, Apostolii, Parintii Apostolici. Adica Divinitatea si acei oameni prin care au fost forjate credinta si Biserica.
Ce faci tu este sa pui un om, fie el si aflat in sinaxar deasupra lui Hristos.
Omule, cum sa fie rugaciunea (si tot felul de aratari la care nazuiesti in mod inconstient) deasupra Celui la Care te rogi?!?!!?! E ca si cand ai pretui, lumeste vorbind, mai mult vorbitul cu cineva la telefon decat prezenta acelei persoane.
Deci si lumeste si mai ales bisericeste o iei in raspar cu logica, iarta-ma!