Citand ancah
Citat:
|
Ce e de facut cand dusmanul va voi sa ne ia nu hania si camasa, ci chiar sufletul. Ce e de facut atunci si ce atitudine interioara sa avem fata de acest dusman, pe care trebuie sa-l iubim, urand totodata faptele lui. Pentru mine e important a sti ce am de facut, ca sa nu fiu luata de val si sa reactionez cum nu trebuie, spre pierderea mea si a celuilalt; caci daca in toiul luptei voi cadea, voi trage dupa mine si pe cel care m-a ispitit.
|
Hmmm, e foarte foarte greu de dat un raspuns la intrebarea ta, Anca, in foarte mare masura depinde de credinta si de taria de caracter pe care le va fi insuflat Domnul Iisus Hristos asupra fiecaruia dintre noi. Stau si ma gandesc, oare cat de mult ii iubeau martirii crestini ai primelor veacuri pe imparatii sau guvernatorii romani pagani din al caror ordin ei erau supusi unor cazne de neinchipuit chiar si pentru vremea de acum, iar daca rezistau, gadele tocmit le taia capetele, pregatindu-li-se o cununa ingereasca pentru neclintita si puternica lor credinta.
Oare noi, cei de azi, cum vom rezista persecutiilor anticrestine ale vremurilor din urma, care sunt mai aproape decat ne putem inchipui, cand credinta noastra nici pe departe nu se poate compara cu aceea a martirilor secolelor I-IV d. Hr. ? Vom ramane tari in credinta? Vom apostazia? Numai Domnul stie...