Citat:
În prealabil postat de suslik
E clar că colegul gpalama vede Euharistia ca fiind "ceva" inferior incantaČiei, pardon, tehnicii palamite,
|
Nicidecum, din contra, o vad ca ceva poate prea mare ca sa ma apropii de ea. Iar raspund unor presupuneri si unor fapte.
Daca tu ai vedea cu adevarat impartasirea asa cum este ea nu ai mai exagera asupra banalitatii ei, pentru ca in sine este un lucru enorm ce e acolo.
Euharistia nu e ciorba asa cum se pare ca va impartasiti voi, pentru ca vorbiti de un lucru atat de mare fara constiinta reala a ceea ce se intampla in spate, si fara sa vi vazut exact ce se intampla in Euharistie in sufletul omului. Ati citit si voi si compilati pe forum pareri.
Este efectiv intrarea intr-o mare mare lumina a lui Dumnezeu, care te arde cu adevarat cand mintea ta nu este curata, si o simti si ca lumina enorma, si ca putere, si ca descoperire a celor dinauntrul tau.
Eu pun intai accentul pe o viata duhovniceasca reala, care este fundamentul unei comuniuni punctuale maxime cu Hristos. Fara aceasta nu simti nimic pentru ca sufletul tau e complet inafara sensibilitatii duhovnicesti. Si nu ai cum sa vorbesti despre simtirea Euharistiei fara o stare duhovniceasca buna.
Culmea "duhovniciei" de forum: lauzi cu foc Euharistia insa tu nu esti in stare sa zici o rugaciune ziua iar starea ta duhovniceasca lasa mult de dorit
.
Te impartasesti insa pregatirea ta in ansamblu este departe de ce ar trebui sa fie... chiar si dupa un standard al minimului crestinesc. De asta evit subiectul Impartasire pentru ca eu cel putin ma consider usor nevrednic de el si nu atat de usor de abordat. Iar din cate tin minte toata patristica zice acelasi lucru, oamenii duhovnicesti si sfintii se pregateau serios pentru impartasire si nu mergeau acolo chiar in orice conditii.