Citat:
În prealabil postat de cristiboss56
Luca 7, 11-16
În vremea aceea S-a dus Iisus într-o cetate numită Nain și împreună cu El mergeau ucenicii Lui și mulțime mare.
Iar când S-a apropiat de poarta cetății, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, și ea era văduvă, iar mulțime mare din cetate era cu ea. Și, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge! Atunci, apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Și a zis: Tinere, ție îți zic, scoală-te! Iar cel ce fusese mort s-a ridicat și a început să vorbească, iar Iisus l-a dat mamei sale. Și frică i-a cuprins pe toți și slăveau pe Dumnezeu, zicând: Proroc mare S-a ridicat între noi și Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.
|
Sf Chiril Domnul nostru lucreaza miracole dupa miracole. In cel dinainte, a asteptat ca cineva sa vina sa-L roage, dar aici El vine fara sa fie chemat: "S-a dus Isus intr-o cetate numita Naim".
Venerabilul Beda: Naim este un oras din Galileea, aflat la doua mile de muntele Tabor; prin permisiune divina Mantuitorul este urmat de aceasta mare multime, astfel Dumnezeu vrea sa multiplice martorii unui miracol atat de mare: "impreuna cu El mergeau ucenicii Lui si multime mare".
Sf Grigore din Nyssa: Mantuitorul dovedeste adevarul Invierii mai putin prin cuvinte cat prin lucrarea Lui. Incepe cu minuni mai putin importante, ca sa pregateasca pe cele mai stralucitoare
Tit din Bostra (Bora): S-ar fi putut spune despre sluga centurionului ca boala sa nu era mortala. Pentru a alunga asemenea idee temerara, Isus merge spre intalnirea cu un tanar mort, fiu unic al unei vaduve.
Sf Grigore de Nyssa: Cu putine cuvinte, Evanghelistul ne face sa cantarim greutatea durerii care covarsea aceasta biata mama. Ea era vaduva si nu putea spera alti copii, nu mai avea niciunul pe care sa-si poarte privirile tandre in locul acelui pe care il pierduse. El era singurul pe care il va fi alaptat cu laptele ei, el singur era bucuria casei ei, el era toata dulceata ei, tot tezaurul pe care il avea.
Sf Chiril: O asemenea durere indreptatita era demna de compasiune si in masura sa intristeze si sa faca sa curga lacrimi: "Și, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge!"
Venerabilul Beda: Adica: inceteaza de a mai plange ca pe un mort pe cel pe care ai sa-l vezi inviat si plin de viata!
Sf Ioan Chrysostom: Spunand acestei femei "Nu plange!", cel care ii consoleaza pe cei mahniti ne invata sa ne consolam de pierderea celor care ne sunt dragi, prin speranta invierii. Totusi, el atinge cosciugul precum cel in viata se desparte de cel mort: "apropiindu-se, s-a atins de siciriu".
Sf Chiril: El nu opereaza acest miracol doar prin cuvantul Sau, ci atinge sicriul si ne face, astfel, sa intrevedem eficienta atotputernica a Preasfantului Trup al lui Isus Cristos pentru mantuirea oamenilor. Acesta este un corp plin de viata, este carnea Cuvantului Atotputernic, cu toata taria Lui. Asa cum fierul patruns de foc produce efectele focului, asa carnea care e unita cu Verbul datator de viata se patrunde ea insasi de o putere vivifianta care alunga moartea.
Tit de Bostra: Mantuitorul nu seamana de loc, aici, cu profetul Ilie, care plange moartea fiului femeii lui Sarepta (4 Regi 4), nici cu Sf Apostol Petru, care il roaga pe Dumnezeu sa redea viata pioasei Tabita (Fapte 9), ci este El Insusi cel cre cheama, cel care isi poate face auzita vocea celor morti intocmai precum celor vii: "Tinere, ție îți zic, scoală-te!".
Tit de Bostria: Acest tanar barbat asculta deindata ordinul care ii este dat, "se ridica", fiindca nimic nu poate rezista puterii dumnezeiesti, ea nu admite nicio intarziere.
Sf. Maxim: Este de remarcat ca Sfanta Scriptura descrie sapte invieri inaintea Invierii Mantuitorului. Prima este cea a fiului vaduvei lui Sarepta, a doua este a fiului Sumanitei, a treia este cea care se savarseste prin intermediul corpului lui Elizeu, a patra este cea a fiului vaduvei din Naim, a cincea este a fiicei sefului sinagogii, a sasea este invierea lui Lazar. A saptea este invierea [colectiva, n.m.] care a avut loc in timpul patimilor Mantuitorului, atunci cand un mare numar de sfinti au inviat. A opta este aceea a lui Isus Cristos, care, invingator pentru totdeauna al mortii, a inviat spre a nu mai muri niciodata, pentru a semnifica aceea ca invierea generala care va avea loc la varsta a opta a omenirii nu va mai fi supusa mortii, ci va fi urmata de viata eterna.
Sf Ambrozie: Aceasta vaduva, inconjurata de o multime de oameni, este, in ochii mei, mai mult decat o femeie: este cea care a meritat sa obtina cu lacrimile ei invierea fiului ei unic. Tot astfel Biserica recheama la viata pe toti tinerii din mijlocul acestor triste solemnitati ale mortii si ei i se cere sa nu planga pe cei care vor invia in curand. (...). Daca, asadar, veti fi vinovati de vreo mare vina pe care nu o veti putea spala in lacrimile penitentei, recurgeti la lacrimile maicii voastre Biserica, iar adunarea credinciosilor va va ajuta in aceasta lucrare pioasa si veti iesi din mormant, iar gura voastra se va deschide din nou la cuvintele vietii si toti vor fi cuprinsi de frica (fiindca exemplul unuia singur e profitabil pentru toti cei care-i sunt martori) si il vor Lauda pe Dumnezeu care ne-a dat asemenea mijloace de a evita moartea.