Citat:
În prealabil postat de AlinB
Dimpotriva, e un act ascentic, spirtualizat si asa trebuie sa fie ca sa nu cazi in patima desfranarii, adica sa-ti treaca prin cap sa te "impreunezi" in alta zi decat luni sau joi de exemplu, minus posturile, minus sarbatorile, minus - citeste restul forumului sa le afli - etc.
Pai un calcul matematic simplu arata ca daca o femeie se marita la 25 (devreme pentru zilele noastre) si face copii pana la 40, pai sunt doar 15 ani in care, daca are doar 3 copii in vreo 10-12 din ei nu a putut sa se "impreuneze" ca sarcina sau alaptat.
Daca mai scadep perioadele de "perioada", sarbatorile, posturile, momentele de oboseala, ia vezi cate marti si joi -uri iti raman pentru "impreunare".
Si uite asa vezi, reusesti sa nu faci aia 10 copii :)
Trebuie insa sa privesti si de partea cealalta, se poate sa nu faci neaparat sex cu cineva pe care iubesti ci sa "iubesti" pe cineva pentru ca iti place sa faci sex cu persoana respectiva.
Sexualitatea fara a fi plasata intr-un anumit context si anumite limite poate lua si forme aberante. Poate da dependenta la fel cum da si heroina sau zaharul si nu neaparat de o persoana ci de sex in sine.
|
Mda. Eu ce să spun? Sunt copil conceput în post. Ai sunt cununați, e drept, dar m-au făcut în postul Crăciunului. Durere și orare, după unii duhovnici ar trebui să nu dispun de aceleași daruri (abilități, talente etc.) pe care le are un copil apărut pe cale canonică. :)
Suma asta a restricțiilor mi-amintește de comentariul lui Mihnea (posibil tot pe thread-ul ăsta, nu mai știu, l-am citit în urmă cu niște ani). Ideea era cam aceasta: atunci mai bine să te călugărești, de ce ai dormi cu ispita în pat?
Nu, nu privesc din partea cealaltă, pentru că odată ce ți-ai asumat crucea căsătoriei (de sexul marital vorbeam, cred), se presupune că îl iubești pe omul respectiv. Și că, mnah, te-ai abținut până după cununie, deci nu știi cum e fizic cu el. Așa că direcția e una clară. Întâi îl iubești, apoi vă alipiți și corporal (împreunare îmi sună atât de animalic!).
Nu neg că poate da dependență. Dar și abținerea, pe fondul unor frustrări continue (că e post, că etc.) duce la efecte dramatice. Vezi bărbați care merg la altele pentru că îi refuză femeia în pat. Și nu glumesc. Nu mă refer la divorț propriu-zis, ci la adulter. Și atunci alegi răul cel mai mic.